Marimea textului: 
« Alte articole din categoria Opinii
Comentariu
Dintr-un ungher de amfiteatru in toate ungherele lumii
Opinii - Ion Cotoi, NY(citeste alte articole de acelasi autor »)
Intr-un indepartat ungher de lume stau si ma intreb cum a fost posibil sa incapa un suflet atât de mare, timp de aproape 50 de ani, intr-un mic ungher de amfiteatru. In acel coltisor mai plutesc, probabil, in aer particule de creta incarcate cu miros abstract- teoreme. Miile de studenti care l-au luat ca model sunt acum, la rândul lor, un model pentru alte mii de studenti si elevi. Asa incât ungherele lumii vor fi neincapatoare pentru modelul „Avramescu“. Ajuns, intr-un anumit punct al vietii, numit sugestiv de Domnia Sa „anticamera eternitatii“, nu si-a luat un repaus binemeritat, ci a continuat, cum e si normal, sa se intrebe ce a facut pâna in acel moment, dar, mai ales, a continuat sa se gândeasca la câte mai are de facut pâna la Punctul final. Atât cât a fost, cât i-a dat Cel de Sus- cam putin ca intindere in timp- cât a locuit in „anticamera eternitatii“, a trait cu intensitate. Fiecare clipa pe care a trait-o a daruit-o cu multa sinceritate si marinimie celor cu care a dialogat prin editorialele pe care le-a scris sub genericele: „Pe apa sâmbetei“ si „Joia dulce“, ale caror gazda buna a fost Gazeta de Sud. Un prieten de la alt cotidian craiovean imi scria despre domnul Avramescu ca „simte ce scrie“. Iar eu am adaugat ca „scrie ce simte“. Asa era domnul Avramescu: scria ce simtea si simtea ce scria. De fapt, toate editorialele sale erau strabatute de mult bun-simt. Fara urme de violenta sau de ura, aborda problemele reale ale vietii cotidiene, fara pretentia de a le intelege foarte bine. Pentru ca scria asa, când raspundea unora mai critici: „Scriu mai intâi ca sa inteleg eu“. Aceasta e regula de aur a maestrului de la catedra. Prin care trebuie sa inteleaga mai intâi el, dascalul, ce spune elevilor, si apoi sa invete pe altii. Imi este greu acum sa derulez momente cu care ne delecta „Dom' Profesor“ saptamâna de saptamâna. Aceasta pentru ca o personalitate puternica, asa cum era Domnia Sa, se formeaza secvential, devine un intreg si apoi iti vine greu s-o descompui in amanuntele din care s-a format. De aceea l-am si supranumit „Caesar“. Un Caesar a apus. A fost ca un Caesar pentru noi. A fost purtatorul gândurilor noastre. A pus Punct, din nefericire, prea repede, prea brusc, si neanuntat. Si cu El, un Timp a dus. A fost Timpul in care lumea era nelinistita, dezorientata. A trait in mai multe regimuri, cum ne spunea câteodata. Dar acesta din urma a fost cel mai rau. Si a incercat sa inteleaga singur de ce. Sa ne faca partasi la intrebarile pe care El si le punea. Dar pe care numai timpul le poate rezolva. Din nefericire pentru El, acest Timp a fost scurt, pentru a vedea macar o raza de speranta in indreptarea lucrurilor. Un drum a inchis. Drumul vietii se inchide, vrând-nevrând. Apare acel Punct trist si dureros la plecare. Dincolo de acel Punct, urmeaza „Camera eternitatii“, la care facea aluzie „Dom' Profesor“ când a iesit la pensie. O Era a deschis. Singur spunea, pentru el, dar si pentru noi, ca vrea sa faca „un alt fel de presa“. Si cred ca a reusit. Din moment ce atâta lume il citea. Din moment ce atâta lume il comenta. Aceasta pentru ca scria simplu, pentru ca gândea la fel. Nu aveai nevoie de dictionare ca sa intelegi ce spune. Dictionarul pe care-l folosea adesea era unul simplu: acela care se adresa direct sufletului. Pe acesta il intelege oricine.Toate editorialele sale parca erau scrise de un poet. Le incadra in natura, in anotimpul in care scria. Acestea erau puncte de sprijin sufletesc pentru El si pentru cei care traiau acele vremuri. Folosea uneori si citate, puse cu maiestire acolo unde trebuia. De acum insa va trebui sa-l citam noi pe Domnul Avramescu. Va trebui sa fim mândri ca am avut un asemenea „dascal“, si nu un „ formator de opinie“, cum au crezut unii c-ar vrea sa fie. Dascalii formeaza personalitati, si nu numai simple opinii. Aceasta a fost conditia, cred eu, pe care a pus-o ziarului si pe care i-au respectat-o. Altfel, n-ar mai fi scris. Acum doi ani l-am vizitat pe Dom' Profesor acasa, ocazie cu care, cum e obiceiul la noi, ca sa nu ma duc cu mâna goala, i-am dat niste suveniruri de aici, din America, dar si o sticla de Grasa de Cotnari. A fost incântat. In schimb, asa cum e obiceiul tot la noi, mi-a dat, la rândul sau, volumul de poezii „Nelinisti“, cu un autograf si o iconita pictata de o nepoata a sa. Atunci l-am vazut ultima oara.
Un simplu cititor de rând,/ Dintr-un coltisor de gând,/ Va transmite aceste gânduri,/ Insirate rânduri, rânduri.
Nota curentă: 5.0 din 28 voturi
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul textelor de mai jos. Comentariile care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de Victor Socolovici:
,,Cu dragoste, domnului Profesor,, Stimate prieten ,, I.C. from N.Y.,, sper ca primul articol (prin care incercati sa il inlocuiti pe domnul Profesor Avramescu)sa fie e bun augur! Sper ca gerontojurnalismul sa prospere la GDS caci,pe langa vigoarea condeiului tanar, e nevoie si de ,, o pana mai in varsta,,. Va asigur domnule Cotoi ca de indata ce vi se vor citi cuvintele,veti fi ,,bombardat,, de noua generatia migratoare cu aproximativ aceleasi cuvinte cu care au fost si sunt ,,salutati,, condeieri, precum regretatul profesor Avramescu, eseistul si filozoful O.Paler,poate si altii.Mizeria constiintei s-a adunat in constiinta mizerei! E drept ca moartea unora dintre semenii nostri seamana durere si infrangere, e drept ca cel ce moare e un ,,tip de invidiat,,.El a trecut dincolo,unde nu este nici ,, durere, nici suspin,,. Ramanem noi, restul lumii, sa ne amintim sau nu de cei care ne privesc acum, cu adevarat,de sus! Depinde cum si cand o facem! - de Termopan de Midia:Am aflat cu regret despre trecerea in nefiinta a Domnului Profesor Avramescu, din acest articol. I-am asteptat articolele ,n-au mai aparut, am crezut ca a renuntat la colaborare. La ultimul sau penultimul editorial a fost atacat dur de un comentator (politician prin Administratia locala) ce de-a lungul timpului se dadea mare liberal ,care l-a acuzat de minciuna si manipulare . Cred ca Dl Avramescu si-a simtit aproprierea sfarsitului de acum un an,cel putin asa am inteles eu din cateva editoriale ale domniei sale scrise anul trecut. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.Merita linistea sufleteasca ce nu si-a gasit-o in scurta viata pe pamant.Eu personal am pierdut un om extrem de drag si un model aflat in viata de cinste, modestitate ,valoare. Domnule Cotoi, va multumesc pentru cuvintarea frumoasa!
- de Florin:Acum citiva ani am descoperit articolele fostului meu profesor si de atunci am ramas un cititor fidel. Dupa ce am citit o vreme am inteles ca Dom Profesor vroia sa propuna un subiect de discutie si sa incite la dialog iar idea de forum a prins contur aici pe aceste pagini. Astazi e o zi friguroasa si ninge din nou aici in America asa cum a nins toata iarna. Ninge si in sufletele noastre. Suntem in Saptamina Patimiilor si vom avea aici un Paste friguros si trist. I-am scris lui Dom Profesor de citeva ori despre incercarile noastre de a infiinta o biserica romaneasca. Iata ca nu am reusit pentru ca ne lipseste maturitatea de a avea o comunitate unita, lucru specific romanilor de peste tot. Astazi am avut la catedra un suplinitor pentru ca Dom Profesor nu a venit sa ne tina ora. A fost prea obosit si s-a dus sa se odihneasca. Dumnezeu sa-l tina in paza sa. Sa incercam sa continuam dialogul asa cum a vrut Dinsul. Poate vom reusi sa dovedim lumii ca suntem o comunitate puternica in lume. Dom Profesor a fost motivul pentru care ne adunam aici ca intr-o poiana a lui Iocan sa mai stam de vorba. Vroiam sa vin la vara sa ma reintilnesc cu Dom Profesor. Din pacate timpul nu a mai avut rabdare. Dinsul ne-a oferit o hrana spirituala de care avem atita nevoie. Fara ea vom fi mai saraci in spirit. Cu multa dragoste, din America
- de roman:Lipsa unei Biserici Ortodoxe se resimte acut si in state din Europa,romanii resimt tot mai mult acest aspect ,chiar daca atunci cand erau acasa mergeau in Lacasul Sfant de cele mai multe ori ,la marile sarbatori ,ei poarta in sufletele lor legatura stransa cu DUMNEZEU.Ei au nevoie de aceasta hrana spirituala si trebuie sa se faca mai mult in acest sens de a-i ajuta .
- de interval:N-am stiut ca Dom Profesor este suferind. Am vazut ca editorialele Domniei sale se raresc dar m-am sfiit sa cred ca si-ar putea lua ramas bun de la noi. Abia astazi am aflat ca nu mai este si nu pot face altceva decat sa ma gandesc la El cu dragoste.
- de Naica:"Sa incercam sa continuam dialogul asa cum a vrut dinsul" spunea cineva aici, si bine spunea, dar mi-e teama ca o data cu disparitia lui Cezar Avramescu si "apetitul" celor care scriau pe forum se va diminua. Devenise, de la o vreme, un obicei sa deschid GDS online si sa caut editorialele d-lui Profesor si cu egal interes comentariile cititorilor. Cei mai multi dintre ei devenisera cu timpul persoonaje cunoscute mie, desi unii la mii de kilometrii departare, multora le stiam deja firea si simpatiile sau antipatiile politice. Cu toate ca uneori comentariile ieseau din haina bunului simt, erau vii si interesante. Nu cunosteam si nu vazusem la fata pe niciunul din ei dar ii regaseam saptamina de saptamina aici si, parca, devenisera cunostintele mele. Frumos ar fi ca spiritul acestui forum sa continue. IC from NY a facut primul pas, si m-am bucurat pentru el. GDS a facut si ea unul oferind spatiu.
- de I C from NY:Multumesc Redactiei, D-nei Ina Voinea, in special, pentru ideea si curajul de publica comentariul meu. Multumesc colegilor mei forumisti care au comentat pana acum interventia mea, si nu debutul meu ca editoriallist, asa cum s-ar lasa sa se creada. Multumesc pentru notele acordate, pe care, va rog sa le treceti in contul D-lui Profesor, fara de care noi n-am fi fost pe aici. Odata D-l Profesor ne-a spus ca nu poarta palarie. Ca-i place sa mearga cu capul "gol'". Acesta ar fi un bun exemplu de cum s-ar putea umple "un gol, care ar fi capul, cu un alt gol, acela din palarie. Golul insa pe care l-a lasat D-l Profesor nu poate fi umplut de un "suplinitor de ocazie. Eu nu am nici cultura, si nici talentul D-lui Profesor. Si, in consecinta, nici perspectiva de intelegere a lucrurilor. Domnia Sa se plimba cu multa usurinta , plecand de la spatiul stiintific, abstract, in care a lucrat jumatate de secol, si in alte spatii, mai concrete, cum ar fi: cel literar, cel muzical, etc. A incercat si spatiul politic, foarte accidentat, dar si accidentabil, in jurul caruia ne-a invitat sa comentam anumite probleme. Ne-a lasat multe teme. Eu nu am nici talentul si nici cultura D-lui Profesor pentru a-l putea inlocui,. Nici vorba de asa ceva. Ne-a lasat, prin plecarea Sa un mare gol. Eu sunt un nimc pe langa Domnia Sa. Si, cu nimc, nu poti sa umpli un gol. Exceptia cu palaria, confirma regula. Dvs., cei care credeti ca puteti mai mult, puteti interveni, ca si mine, sau mai bine, pe marginea temelor pe care ni le-a lasat D-l Profesor. Cum ar fi, de ex., tema de spre valori, si altele. Cu speranta si iubire, pentru toate si toti, Al Dvs. cititor de rand, va doreste "Un Paste fericit!" Ion Cotoi, Long Island, Massapequa, State of New York Condeiul meu e prea moale, neascutit, pentru a abo
- de valgor:Adio domnule Profesor!
- de ginel:Citesc cu surprindere ca Dl. Profesor nu mai este. Citesc editorialul remarcabil scris de IC from NY si postarile studentilor sai care ma emotioneaza profund. Nu cred ca pot intelege ce simtiti voi, care i-ati fost studenti, eu care in repetate randuri m-am concentrat sa-mi amintesc daca pe culoarele Universitatii am vazut figura care aparea alaturi de editorialele dansului, deci nu il cunosteam fizic, dar am inteles de la voi ca a fost un exceptional Dascal si am inteles din editorialele sale ca era o minte sclipitoare, un spirit deosebit. Este o mare pierdere pentru intelectualitatea craioveana. Dumnezeu sa-l odihneasca.
- de G.Sbora:Multumesc Redactiei GDS pentru ca mi-au inteles apelul de a folosi spatiul lasat de Dom'Profesor pentru a publica cei pe care i-a starnit dansul . Multumesc d-lui Cotoi, cu felicitari pentru prestatia de astazi! Un gand pios pentru Cezarul ce nu mai este printre noi si ne priveste de acolo unde vrem sa-l stim, in prejma Domnului Nostru Iisus.
- de Vladimir:.........cu respect si umilinta pt.GDS : " Dati Caesarului ce este al lui ! " .....spune o vorba foarte inteleapta,spusa de Iisus....dati acestui om de seama al Craiovei noastre - ruinate din pacate - ceea ce merita ! Organizati un spatiu saptamanal -joia si sambata- in cadrul GDS , unde cititorii d-stra on-line sa poata sa discute mai departe despre problemele pe care acest om valoros le-a ridicat de atatea ori ...Cum spunea I C from N.Y. noi nu putem sa-l inlocuim pe Dom' Profesor...dar putem sa ni-l amintim asa ca inainte ! Fizic - este mort....spiritual - este mai viu ca inainte ! Numiti aceasta rubrica simplu : DOM' PROFESOR.....multumesc !
