Ne spalam pe mâini pentru UE sau pentru noi?

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Intâi ne-au interzis sa ne taiem porcii. Apoi ne-au interzis telemeaua. Ca sa nu mai vorbim ca au ceva si cu tuica taranilor si acum ne-am trezit cu alta pe cap: nu mai mâncam miei românesti, trebuie sa-i aducem de la bulgari.

Daca te pui la mintea presei românesti, europenii par a fi un fel de extraterestri imbracati in costume impermeabile, care privesc cu scârba la bastinasii din România si se trezesc sa le interzica diverse placeri traditionale. Asa, de amuzament.

Este un adevarat deliciu al jurnalisticii de maidan: sa gasim noi torturi pe care UE le aplica spiritului stramosesc, sa gasim noi motive sa-i speriem pe oameni, sa le aratam ce inseamna Europa cu adevarat.

E drept ca administratia româneasca favorizeaza fenomenul. Avem deja un adevarat tipar de comportament: exista niste norme europene privind igiena si protectia consumatorului, autoritatile românesti se trezesc sa traduca in linii generale niste directive ale Comisiei Europene, presa afla din rezumate ca ne pasc noi nenorociri, le interpreteaza când maximal, când aberant - când amândoua in acelasi timp - oamenii se sperie, Comisia Europeana vine cu precizari care de cele mai multe ori arata cum se pot adapta normele la realitatea româneasca, se obtin amânari sau exceptii si lucrurile nu se schimba foarte mult. Pâna la urma, ciobanii isi pot vinde brânza daca urmeaza minime reguli de igiena. Pâna la urma, mieii pot fi sacrificati in gospodaria proprie si s-a amânat necesitatea ca fiecare animal sa fie marcat.

Dincolo de spectacolul ieftin de presa, toate aceste miniscandaluri au si un fond serios: realitatea româneasca intra in contact cu normele europene. Coliziunea era de asteptat si e pacat ca nu a fost mai bine pregatita, pentru ca toate acele norme nu au fost scornite peste noapte, ci au aparut in zeci de ani de politici europene de protectie a consumatorului. Iar noi stiam ca vrem sa aderam la UE de cel putin opt ani, de când am inceput negocierile de aderare.

Iar daca le privim din perspectiva protectiei consumatorului nici nu sunt asa de aberante cum va fac sa credeti ziaristii care urmaresc doar senzationalul. La urma urmei, ce este atât de spectaculos ca acela care vinde brânza e obligat sa respecte o igiena? Sau ca trebuie sa stim de unde provine mielul pe care il cumparam? Inca mai tin minte cum ma invata tata sa fiu atent când cumpar miel, ca s-a mai intâmplat sa fie vânduti câini pe post de carne de Paste. Câti dintre noi nu am ramas pe gânduri la imaginea iarmaroacelor improvizate de Paste, unde mieii sunt taiati in portbagajul masinii?

Iar intrebarea fundamentala este: cât mai puteau dura asemenea obiceiuri intr-un stat care se vrea european? Pâna la urma, toate aceste norme de igiena nu sunt aplicate pentru Europa, ci pentru consumatorul român, care vrea sa cumpere si el brânza sau carne fara teama ca manânca cine stie ce grozavie.