Marti, 5 decembrie, liderul conservator Dan Voiculescu a venit in vizita la Bruxelles, prilej pentru a tine o conferinta de presa si a se intâlni, in prealabil, cu Graham Watson, seful grupului liberal-democrat (ALDE) din Parlamentul European. Liderul PC a fost insotit de ex-ministrul Seres – semn de sustinere a celui din urma, in fata curioaselor si gravelor acuze ce i se aduc. Nici vizita in sine si nici intâlnirea cu Watson nu-s o surpriza. Este deja un an de când euroobservatorii PC fac parte, la nivel european, din ALDE, iar bursa zvonurilor da foarte probabila o afiliere a conservatorilor români la gruparea partidelor democrate din Europa – aliate, cum se vede mai sus, ale partidelor liberale europene, intr-un grup politic unic.
Astfel, cu sau fara voia sa, partidul conservatorilor români devine unul dintre primele partide de la noi care sunt pe cale sa transpuna in politica interna o orientare generala nascuta la Bruxelles. Sa nu va fie cu mirare daca, in urmatoarele luni, zvonul unei fuziuni a PC cu PNL se va mai auzi, din când in când. Gestul conservatorilor de duminica trecuta – de a parasi „borcanul cu miere al puterii“, cum spunea dl Voiculescu – ii obliga la o repozitionare grabnica in viitorul apropiat. Singurul partid de care liderul PC a vorbit de bine a fost cel al liberalilor. Liberali care au, cum se stie, propriile lor probleme. Vorbindu-i de bine pe liberali, dl Voiculescu a facut cu ochiul actualei conduceri a PNL. De fapt, in interiorul aliantei care inca guverneaza tara, conservatorii s-au pus de-a curmezisul; ei s-au plasat fix intre cei doi principali piloni ai puterii, raportându-se la ei intr-o maniera total diferita: vor fi in relatii de adversitate cu Partidul Democrat, dar vor ramâne prieteni – conditionat, totusi – cu PNL.
Declaratia de amicitie fata de liberali a PC, ca si activitatea conducerii sale la Bruxelles nu pot sterge totusi impresia – comuna majoritatii analistilor de la noi – ca decizia de duminica a conservatorilor loveste, in primul rând, in premierul Tariceanu. Am intâlnit oameni care dau ca sigur faptul ca – in ciuda declaratiilor dure – Voiculescu si Basescu sunt de fapt mâna in mâna, mergând amândoi spre o schimbare de guvern fara alegeri anticipate. Altii spun ca, dimpotriva, Voiculescu a ales sa plece de la guvernare tocmai pentru a nu mai da posibilitatea unor lideri PD sa vorbeasca despre „solutia imorala“ si pentru a-l salva pe Seres de un scandal foarte mare. Iar altii dau ca sigura, cum spuneam, varianta in care, nu peste mult timp, PC se va topi in PNL, iar dl Voiculescu va deveni unul dintre vicepresedintii liberalilor. Va deveni liberal astfel si pâna de curând pesedistul de frunte Dan Ioan Popescu? Deocamdata, nu comentez nici una dintre supozitii (probabil vom avea timp pentru ele). Voi incheia doar cu o observatie glumeata a sus-numitului Watson, care observa nu de mult ca România este, din acest punct de vedere, un unicat pe continent: daca in toata Europa conservatorii sunt cei mai mari adversari ai liberalilor, la noi ei sunt cei mai buni prieteni!
De meditat.
