22 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiPutere si responsabilitate

Putere si responsabilitate

Cel mai important premiu pe care-l acorda, anual, Parlamentul European este „Premiul Saharov pentru libertate de gândire“. Creat in 1988 – perioada in care „libertatea de gândire“ era o notiune pur teoretica pentru jumatatea de Est a continentului – Premiul Saharov e menit sa recompenseze (cu 50.000 de euro) persoanele sau organizatiile care se disting in apararea drepturilor omului, in Europa sau in lume.


Poate ca e cazul sa ne amintim cine a fost Saharov – cel de-al carui nume premiul e legat. Fizician de renume mondial, Andrei Saharov a fost, mai intâi de toate, inventatorul bombei cu hidrogen sovietice. Ingrozit el insusi de potentialul distructiv al armei la care lucrase, Saharov incepe – in prima parte a anilor ’60 – o munca de activist civic, incercând sa explice liderilor URSS capcana pentru umanitate pe care o reprezinta cursa inarmarilor. Trimite scrisori, face petitii, aduna adepti – nu foarte multi, dar suficienti pentru a-l transforma intr-o persoana suspecta in ochii KGB-ului si ai Kremlinului. Sabotat si tracasat de autoritati, mutat dintr-un domiciliu in altul si supravegheat tot timpul, Saharov infiinteaza, la inceputul anilor ’70, un „Comitet pentru apararea drepturilor omului si pentru apararea victimelor politice“. Liderii politici si ONG-urile din Occident incep sa vorbeasca despre el, semnalând astfel Moscovei ca ar face o mare greseala daca l-ar face pierdut prin vreun spital psihiatric (asa cum se intâmpla, in tarile comuniste, cu multi disidenti). In 1975, fizicianul a primit Premiul Nobel pentru Pace, ceea ce face ca Rusia de azi sa se mândreasca, normal, cu Saharov, tot atât de mult pe cât URSS-ul de alaltaieri il persecuta. Din pacate, Saharov nu a mai apucat sa vada caderea comunismului in tara sa: el a murit, la 68 de ani, chiar in 1989, si a ramas ca un simbol al celor care au dat tarii lor nu numai un instrument de putere, ci si avertismentul asupra responsabilitatii ce decurge de acolo.


De-a lungul anilor, printre laureati s-au numarat sud-africanul Nelson Mandela, fostul lider cehoslovac Alexander Dubcek, secretarul general ONU, Kofi Anan, organizatia „Reporteri fara frontiere“ etc. In aceste zile, la Parlamentul European se aduna propunerile pentru editia 2006 a premiului, a carei decernare va avea loc la Strasbourg, spre jumatatea lui decembrie. Comentând impreuna, alaltaieri, lista de candidati din acest an, un europarlamentar suedez mi-a spus: „De la anul, ca membra UE, România va avea propria ei propunere. Aveti pe cineva in minte?“ Am tacut câteva secunde bune, pentru ca pe limba nu-mi venea nimic. Prinsi intre scandaluri, suspiciuni, demascari, atacuri etc., noi, românii, suntem mai familiarizati cu valorile care ne despart decât cu cele care ne apropie. Ar fi mai multi, nu stiu la care sa ma opresc, i-am spus eu suedezului si am incercat sa schimb subiectul.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS