Pe 22 august 1944, Armata Rosie era la granita de Est a României si nimic nu-i mai putea opri inaintarea. Pe 22 august 2006, o salupa a armatei iraniene ataca platforma petroliera româneasca Orizont din Golful Persic si, vreme de câteva ore, pâna si contactarea ostaticilor a fost o problema; cât despre contactarea oficialilor iranieni, aceasta a fost imposibila: in Iran era o mare sarbatoare religioasa si nimeni nu lucra, toate birourile erau inchise!
România este prinsa intr-un conflict diferit de cel din 1944. Ceea ce s-a intâmplat alaltaieri pe Orizont n-a fost numai un incident de natura economica – asa cum s-a incercat o explicatie. Atacul salupei militare iraniene are legatura directa cu faptul ca România este tara NATO si aliat al SUA pe câteva teatre de lupta din Orient. E greu de inchipuit ca, tocmai intr-o zi de sarbatoare in tara lor, câtorva soldati iranieni li s-a pus pata, din senin, pe 20 de muncitori si ingineri ai unei firme românesti! Indiscutabil, este vorba de o agresiune. Dar ea nu a vizat o simpla platforma – ci a avut in vedere „axa Washington – Londra – Bucuresti“ de care noi am vorbit atât si iata ca au aflat si iranienii. O confirmare a ceea ce spun: ieri, oficialii de la Teheran au ripostat, spunând ca „partea româna a provocat incidentul“! Intelegeti ce vreti.
Este interesanta varietatea reactiilor de la Bucuresti. Guvernul a spus ca episodul – chiar daca serios – nu trebuie sa ne agite. Presedintele Basescu a anuntat ca-l va cauta la telefon pe presedintele iranian – el insusi un personaj cu o anumita faima. Sa speram ca se vor intelege – desi cei doi, in toate sensurile, nu vorbesc aceeasi limba. Cea mai „cocoseasca“ atitudine a venit din partea liderului PSD. Lucru curios pentru un ex-ministru de externe si ambasador cunoscut drept calm si calculat, Domnia sa a cerut reunirea CSAT, acte ferme, reactii rapide etc. Sa aiba vreo legatura acest impuls razboinic al d-lui Geoana mai curând cu situatia din PSD decât cu situatia din Golf?
Si totusi, alaltaieri s-a mai intâmplat ceva: sase parlamentari au trecut pe la CNSAS pentru a-si vedea dosarele de la Securitate. A fost de ajuns ca Mona Musca sa iasa pe scari si sa dea noi detalii din dosarul ei, a fost de ajuns sa apara si Mircea Dinescu si sa explice ce si cum, pentru ca atentia media românesti sa fie captata. Degeaba prin Ucraina s-a prabusit un avion. Degeaba luase foc nu stiu ce statiune greceasca. Toate acestea, plus atacul platformei Orizont, au trecut pe planul doi.
Este inca un semn ca dosariada ne tine pe jar mai rau decât soarele verii. Dau in scris de pe acum: in campania pentru viitoarele alegeri europene (in primavara 2007), pentru alegerile parlamentare (din 2008?) sau pentru cele prezidentiale din 2009, aceasta poveste cu dosare va oferi principala munitie. Ne vom ataca intre noi mult mai dur decât ne ataca iranienii.
