Mie, unul, imi place sa tin de vorba taximetristii, când le sunt client. Cam asta imi propusesem si luni, 17 iulie, când, dupa o vizita la parinti, la Craiova, la plecare am chemat un taxi de la o firma locala, sa ne duca (eram doi) in locul in care imi lasasem masina. Aveam ochelari de soare pe nas, eram nebarbierit de câteva zile si purtam pantaloni scurti (nu râdeti, detaliile conteaza!). A venit o masina si, când l-am rugat pe sofer sa deschida portbagajul, sa-mi pun doua genti de voiaj (normale), mi-a spus ca nu se poate, ca are acolo niste boxe (!). Discutii, parlamentari, iar dau telefon la firma de taxi, de-acolo imi spun ca vor trimite alta masina etc. Noroc ca nu trebuia s-ajung undeva la ora fixa.
Apare si al doilea taxi. De fapt, inca inainte de a-l vedea, inaintea lui a ajuns un zvon de manele ce-a pus pe latrat toti câinii strazii. Din taxi a coborât un june sofer pe nume Fernando Enache (o sa vedeti cum am facut cunostinta), foarte ofensat, strigându-mi nervos ca e vina mea, ca nu am specificat de la bun inceput ca am nevoie de o masina cu portbagaj (!). A dat manelele mai incet oftând, ca si cum i-as fi cerut sa-si omoare parintii, mi-a deschis in spate si m-a lasat sa-mi pun bagajele ca si cum mi-ar fi facut un favor. Când persoana care ma insotea – o femeie – i-a cerut s-o ajute cu o geanta, soferul Enache a zis ca sarcina lui e sa conduca masina, nu sa aseze bagajele si ca el crede ca in democratie fiecare trebuie sa-si faca doar treaba lui. In fine, am plecat. Atunci mi-am dat ochelarii jos si l-am rugat pe sofer, ca in democratie, sa facem prezentarile – si i-am intins carnetul de senator, cerându-i legitimatia de la firma.
Probabil ca n-a fost un gest frumos din partea mea. Omul era sa lesine. S-a uitat la mine prin oglinda retrovizoare si s-a ingalbenit, ingaimând ca n-a stiut pe cine ia (de parca asta era problema!), ca e nou in firma, ca e obosit, ca-l doare mâna stânga etc.
Ca unul care merg mult cu taxiul, stiu cât de diferiti pot fi soferii. Unii au umor sau bun-simt sau macar stiu cum sa se poarte; altii s-au apucat de taximetrie doar ca sa fuga de sapa.
Nu nervii junelui Enache mi s-au parut jenanti (in fond, cu totii avem zile mai proaste), cât lasitatea lui. Pe cât de cocos era inainte, pe-atât de pres a devenit in doua secunde, cu gemete si scuze. Ce ma tem cel mai mult este sa nu se fi razbunat pe urmatorul client.
