Marimea textului: 
« Alte articole din categoria Opinii
Joia dulce
In acest week-end...
Opinii - Cezar AVRAMESCU(citeste alte articole de acelasi autor »)
satul de tembelismele politice cotidiene, care devin din ce in ce mai molipsitoare, si temându-ma ca mi-ar putea agrava starea actuala, am hotarât sa las ziarele si televizorul si sa merg cu sotia sâmbata in parc. Care, o recunosc sincer, e mult mai ingrijit. In mijlocul lacului am observat un lucru nou; o fântâna tâsnitoare. Speriat de fanteziile edililor, m-am repezit in cimitir sa vad daca nu cumva au facut un patinoar in cavoul meu. Când am constatat ca nu inca, m-am intors in parc, unde ma chema indatorirea traditionala si patriotica de a oferi micilor bucuria ca, alaturi de bere, sa-mi produca o efemera satisfactie gastrica. Ne-am asezat la o masa, pe malul lacului, la „Debarcader“. Pe mal, arborii isi admirau culoarea frunzelor in apa lacului. Era o risipa de culori, un dezmat, nemeritat pentru niste pacatosi. Si o liniste… Daca ai fi vazut peisajul acesta intr-un film, ai fi exclamat: „Ce frumos, ce tara civilizata“. Impresia aceasta a fost brutal contrazisa de manelele vulcanice izvorâte din prea multele difuzoare. Trezit la realitate, mi-am dat seama ca stateam de o jumatate de ora la masa, iar ospatarul nu ne ospatase cu nimic. L-am zarit lânga gratar, tânar si frumos, cu acea distinctie inconfundabila a studentului multirestantier, explicându-i frumoasei gratarite teoria relativitatii. Am apelat la cel de-al doilea sistem de semnalizare si intr-un sfert de ora am primit micii. Ca sa obtin si niste tacâmuri, am sacrificat câtiva din polii atât de dragi unui tânar politician autohton.
M-am gândit ca acest consum al unui mic si a unei beri este in fond un ritual vechi, aproape sacru. In fond, nu eram la un colt de masa, ci la un colt de timp, la marginea unui trecut pe care, vrând-nevrând, va trebui sa-l parasim. Vom numi asta „progres“, desi nu va in totalitate astfel. De fapt, nici nu stim, cel putin din punct de vedere spiritual, ce vom putea lua cu noi. Ba, mai mult, nici nu stim care sunt trasaturile noastre caracteristice care ne individualizeaza ca neam, ca popor, pentru a incerca sa le conservam. (Sper ca micii ni-i vor lasa; altfel ar fi o jale nationala). M-au pus pe gânduri rândurile unui român care locuieste acum in America, publicate intr-un ziar central, si care, printre altele, spunea ca pentru a atrage românii din diaspora va trebui sa renuntam la povestile prafuite cu Burebista, cu Mihai Viteazul, cu Bratienii sau cu Hohenzollernii si sa prezentam povesti locale, personalizate. Oare asa sa fie? N-avem nimic de valoare spirituala cu care sa iesim in lume? N-as crede.
Duminica am fost la Madona. Biserica era plina; multi tineri, elevi, studenti… Un cor care cânta dumnezeieste. Nu puteai sa nu fii emotionat vazându-i pe toti cei din biserica spunând, in cor, Crezul.
Nu sunt habotnic si nici fanatic. Si stiu ca Iisus a spus ca „in casa Tatalui Meu multe incaperi sunt“. Si ca biserica poate salaslui si in sufletul omului. Inlocuirea fortata in vremurile intunecate ale istoriei a moralei crestine cu morala comunista este poate una din cauzele majore ale situatiei spirituale in care ne aflam. Caci morala crestina cerea cinste, intelegere intre oameni, iubirea pentru aproape si ajutorarea lui la nevoie, iubirea, respectul pentru familie, renuntarea la a strânge bogatii inutile etc. Adica tocmai ce azi nu se prea intâmpla.
Cred ca biserica, cu toate lipsurile si greselile ei, va deveni din nou un factor de unificare a natiunii. Cioran spunea pe buna dreptate: „Defectele de evolutie ale României nu sunt de natura religioasa. Daca nu ne-am miscat atâta timp nu este de vina ortodoxia, ci noi. Ea n-a facut decât sa ne inchida in noi insine si sa ne vegheze tacerea sau jalea, nu ortodoxia ne-a tras inapoi, ci noi am tras-o pe ea“.
Oamenii vin la biserica in numar mare, desi stiu ca multi slujitori ai ei au gresit. Dar ei vin pentru credinta.
Ei, poate, nici nu considera ca vin intr-o biserica, ci in Casa Domnului.
Nota curentă: 4.5 din 24 voturi
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul textelor de mai jos. Comentariile care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de Victor Socolovici:
Din pacate domnule Profesor,lucrurile stau aproape la fel peste tot in lume:si in parcuri si in craciumi si in cimitire.Cu mici exceptii:chiar daca a disparut morala crestina, facandu-si loc un alt gen de morala(nu stiu cum sa o numesc)aici trebuie sa cauti putin mai mult ca gasesti similitudini cu ceea ce spuneti ca avem in Romania.Dar gasesti!Depinde numai de noi. - de Florin:Vedeti Dom' profesor, tot raul (decembrie '89...) e spre bine! "Emanatii" au fost asa de ahtiati dupa bani ca nici n-au bagat de seama ca unii romani si-au facut biserici (ortodoxe) si intra duminica de duminica in ele! S-ar pute ca chestia asta "simpla" sa le aduca mari dureri de cap! (Sa dea Domnul!) Pentru ca in biserica oamenii se se reculeg, spun crezul in cor, se smeresc, se intalnesc cu Dumnezeu si cred eu ca devin mai intelepti! Si daca am dreptate s-ar putea ca votul sa nu se mai desfasoare in "duminica orbului" nici la propriu nici la figurat! Se naste o firava speranta. Pe de alta parte, noi, oameni care ne-am cunoscut "pe vremuri", studenti-profesor, ne "conversam" pe internet cu toate ca suntem la mii de km unii de altii si nu foarte aproape ca atunci cand d-voastra organizati (excelent!) competitia (culturala!) intre facultati. Nici nu puteati banui ce se va intampla cu viitorii "matematicieni", actuali muncitori pe aiurea! (Nu gasesc alta rima! vorba unui "compatriot"...). Sunt "trist" ca acei mici trebuie sa suporte manelele! Sa emigreze daca nu le place. Habar n-au ca vor da peste alte "manele", inbracate in poleiala... Sunt bucuros ca parcul ("poporului") e mai ingrijit. Sunt fericit ca "clubul" nostru se incheaga! Multumim din sufle gazdei noastre primitoare! (GDS). Doamne ajuta!
- de valgor:Dom’ Profesor, Apocalipsa a inceput demult, acum cateva secole. Intai pe nesimtite, ca Renastere a cultului pentru Om impotriva cultului pentru Divinitate. Incet, incet, am inceput sa descoperim chestii (nu le pot numi mai mult) si teritorii. Si tot asa de incet a inceput sa ni se para ca am fi buni si noi, fiecare dintre noi, sa fim ceva divinitati sau burice ale Pamantului. Drept care am rasturnat tot ce tinea de trancendent ca fiind fals sau inutil. Caderea monarhiilor n-a fost decat un by-product al acestei mentalitati. Nu se mai putea accepta ideea scoaterii in afara normalului plebeu a unor oameni cu doar doua maini, doua picioare, asa ca si noi. Chiar daca in forul nostru intern stiam cumva ca gresim, asta nu facea decat sa ne atate si mai mult ura revolutionara impotriva unsilor lui Dumnezeu. Noi doream sa fim cu totii regi prin rotatie. E drept ca in Crestinatate Ortodoxia a rezistat cel mai mult acestor „mutatii”, dar s-a ocupat Istoria si uneltele ei trecute si prezente sa ne aduca pe drumul cel „drept”. Cu intrarea noastra in UE ma tem ca tavalugul egalizator se va abate si asupra noastra si ne va „civiliza”, asa cum vor coeditorialistii Dvs. de pe aceasta pagina. Ce n-a reusit comunismul de tip Est risca sa reuseasca cel de tip Vest, acelasi lup dar cu blana... tot de lup, care se opune cu inversunare sa recunoasca originea crestina a Europei si anormalitatea homosexualitatii. Tineretul nostru nu este pregatit sa reziste in fata mirajului consumist asa cum noi am rezistat in fata mirajului comunist. Riscam sa devenim si noi europeni civilizati, cu gazonul taiat perie si cu alei in unghiuri drepte, atat in parcuri cat si in capete. Mititeii si pastrama vor fi interzise pentru ca pot provoca adictie sau pentru ca prepararea lor nu poate fi standardizata. Doar Mac Donald i-ar putea salva dar cum aceste articole nu fac parte din cultura tarilor „civilizate” nu cred ca se vor obosi s-o faca. Tulburelul va disparea primul, prin ordin al Comisiei Europene. Dar, cum tot ce tine de moda umana are viata la fel de scurta ca si puterea convingerilor pe care le provoaca, cred ca dupa ce ne vom reuni in tabara de vacanta de la Armaggedon vom fi trimisi acasa si vom incepe noua Manvantara in liniste si pace sufleteasca. Intre timp eu prefer sa raman Roman, cu toate imperfectiunile care decurg de aici, si sa apuc sa vad o Romanie curata si cinstita in primul rand de romani, in care bunastarea sa fie romaneasca si nu nemteasca, anglo-americana sau frantuzeasca, omul sa fie Om si porcul... doar la cuptor. Asa sa ne ajute Dumnezeu! P.S. O chestie interesanta si de... viitor: http://www.rusialazi.ro/index.php?a=politica2006040201.xml
- de Eugen din Italia:Mi-au placut toate comentariile, dar nu pot fi de acord cu Nevermore, in trei privinte: 1. Am fost in Parcul Romanescu si m-a surprins cat de ingrijit era, am vazut vreo 4 motocositoare la lucru, semn de evolutie, varul de pe borduri, este exact ca la inceputul secolului si mi-a placut si arteziana din mijlocul lacului (sic!) 2. Desi sunt un religios, Europa trebuia sa fie laica, intrucat , sunt mai multe religii innauntru: daca ar fi fost crestina , ce-ar fi zis musulmanii din Germania?Daca ar fi fost crestina, ar fi fost catolica , protestanta sau ortodoxa? sau reformata? 3.sa nu ne tinem religia in suflet, sa mergem la biserica. Eu cand trec aici pe langa o biserica, intru si aprind o lumanare, si ma reculeg. Iar din Romania nu plec pana nu am fost la biserica. V-ati uitat cine intra in biserica ? Sunt foarte multi tineri, multi din ei se duc pentru ca au descoperit biserica de la scoala de la ora de religie, parintii lor fiind educati de comunisti, lipsesc din biserica, exact generatia noastra, si cum nadejdea unui popor sta in tineri ...
- de elev-Craiova-fost:Dupa patru ani cu o incarcatura psihologica deosebita, cu nesfarsite experimente ale sistemului de invatamant, a venit si anul cel mai nenorocit pentru elevi:greve,amenintarea boicotarii examenelor de catre profesori si colac peste pupaza,in plin bacalaureat, scandalul cu subiectele scoase la taraba si amenintarea anularii examenului. In aceste conditii am simtit nevoia ca inaite de inceperea sesiunii de bacalaureat sa-mi "incarc bateriile"si o putere divina mi-a indrumat pasii spre Valcea.In acea parte de tara o salba de lacasuri de rugaciune si reculegere te ancoreaza parca la misterioasele energii Divine,dar parca cea mai aproape de Cer este manastirea Frasinei,locul in care barbati,numai barbati,din diferite colturi ale tarii si pote si de pe alte meleaguri,uita pentru cateva ore de problemele si grijile cotidiene si sunt numai ei si sufletul lor alaturi de Dumnezeu. La scoala orele de religie sunt formale,parintii nu au depus eforturi deosebite si nu ne-au fortat sa "descoperim biserica,poate ca aici este si marele secret,dar ne-am nascut si am crescut in perioada in care si ei au redescoperit-o,au reinvatat sa se inchine o data cu noi. Procentual vorbind,numarul necredinciosilor, este cam proportional cu al celor pentru care principiile de etica si morala sunt vorbe,a celor care au parvenit,au reusit sa stranga averi fabuloase si culmea,prin atitudinea lor incearca sa umileasca cealalta parte. "Nu dau un colt de cer din tara mea Pe cerul cat de nalt al orisicui, Din cate sunt,cu limpezimi de stea Doar ea e-n lume tara dorului." -IUBIRE DE TARA-Geo Calugaru-
- de Avramescu:asit un roman, Caragata. N-am avut curajul sa-l deranjez. Odata, la Florenta (unde am avut multi matematicieni cu care colaboram si care ma invitau acolo pe banii lor) m-am intilniy cu Sorescu, care a primit um mare premiu din partea orasului. Tuturor urari de bine si expresia admiratiei mele ca aveti curajul si rabdarea de a ma citi
- de Costi:Cu ceva timp in urma cind am vazut parcul curat si ingrijit am crezut ca este o intimplare singulara. M-am inselat. Avem un parc superb, pacat ca orasul nu se ridica la acelasi nivel. Maestre, ma bucur ca aveti mai multe comentarii decit la sectiunea sport.
- de Dumitru:La "incheierea editiei", pentru ca nu mai este nimic de adaugat, va acord 5 stele si va admir inca odata pentru exraordinarul dv spirit de observatie, dar si pentru ca inainte de toate sunteti un erudit autentic. Sa fiti sanatos!
- de alr florin:Dom Profesor, ma bucur ca celalalt Florin care nu il cunosc si-a spus parerile care le aveam si eu. Ati atins subiecte dragi noua celor de departe, parcul, biserica, micii, berea care aici nu sint ca si acolo si care ne lipsesc Voi incerca sa vin in toamna asta pe acasa si sa revad aceste locuri care ne trezesc atitea amintiri Multa sanatate din America
