10.6 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiDupa 65 de ani, alta campanie!

Dupa 65 de ani, alta campanie!

Acum 65 de ani, România ataca Uniunea Sovietica. Pe 22 iunie 1941 pentru noi incepea al doilea razboi mondial. Cum se stie, România nu era singura – ci parte dintr-o alianta cu Germania lui Hitler. Conducatorul de atunci al armatei si al statului, generalul (apoi maresalul) Ion Antonescu a dat un ordin ce a mers la inima multor români: trecerea Prutului era vazuta ca o razbunare pentru cedarile teritoriale catre URSS pe care România le admisese in iunie si august anul precedent.


Inceputa cu avans rapid, campania din Rusia nu a decurs bine. Armata hitlerista era, la inceput, favorita sigura: acea armata – cea mai teribila forta pe care, pâna in acel moment, o cunoscuse istoria! -, care infrânsese Franta si care facea sa tremure Anglia zi si noapte, cum oare s-ar fi putut opri din marsul sau triumfal in fata unei armate sovietice prost echipate si prost conduse de ofiteri numiti politic?


Si totusi, marea surpriza s-a produs. Armata germana, „invincibila“ la inceput, urma sa fie spulberata acolo unde, un secol si mai bine inainte, fusese infrânt si marele Napoleon: in stepa rusa, prada iernii si hartuielilor eroicilor soldati sovietici. Nu trebuie sa ne ferim de cuvinte: acesti soldati sovietici, care dupa 1945 aveau sa comunizeze o jumatate de continent, cei care aveau sa faca violuri si furturi de-a lungul drumului (dupa 1943) de la Stalingrad spre Berlin, au luptat ca niste eroi câta vreme si-au aparat tara.


Intrata in razboi in aceasta zi de iunie, acum 65 de ani, si armata româna a luptat o vreme pentru vechile granite ale tarii-mama – pâna la Nistru. Dar a trecut si dincolo. A facut bine Antonescu depasind acest perimetru? Raspunsul, singurul legitim: nu putea face altceva. Când esti intr-o alianta, nu te poti opri unde vrei tu, la jumatatea drumului, dupa ce ti-ai vazut sacii in caruta.


Problema e alta. Cele doua mari acuze – reale – la adresa lui Antonescu privesc: 1) tratamentul pe care statul român se pregatea sa-l rezerve, dupa model german, unor minoritati si 2) faptul ca, pe 22 iunie 1941, România a intrat in razboi alaturi de Hitler fara sa aiba semnat un singur act oficial cu Germania. In primul razboi mondial, marele român care a fost Ionel Bratianu a tratat doi ani (1914-1916) cu aliatii pâna ce a gasit termenii ideali pentru intrarea in foc a tarii. Antonescu a intrat in razboi pe simplul cuvânt de gentleman al lui Hitler – care nu era tocmai genul ideal de gentleman! De reflectat la aceasta greseala.


Acum, România este in fata altei campanii, diferite: aderarea la UE. Nu mai e nevoie de arme, ci de creiere. Nu atacam pe nimeni, ci lasam, de buna voie, sa ne „cucereasca“ un model european. Dar morala ramâne: pentru orice decizie trebuie sa avem documentul de rigoare si, mai ales, mereu trebuie sa fim atenti la ceea ce semnam in numele tarii.


Istoria nu se va incheia in 2007. Si s-ar putea ca generatiile viitoare sa ne judece, dupa cum si noi judecam faptele gresitilor nostri de acum 65 de ani.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

4 COMENTARII