Sâmbata, 10 iunie, este programata o mare parada GLBT la Varsovia, in Polonia. Pentru cei neavizati, GLBT inseamna „homosexuali, lesbiene, bisexuali si travestiti“. Este genul de parada care a avut loc si la Bucuresti, la finele saptamânii trecute. Fiind mai conservator de felul meu, acest gen de parada mi se pare o forma de exhibitionism – dar inteleg, totodata, nevoia acestei minoritati de la noi de a iesi, simbolic si practic, la lumina. Timp de decenii (ca sa nu spunem de secole), e limpede ca existenta GLBT era subiect tabu – si, totodata, era motiv de oprobriu pentru comunitatile noastre traditionale. Dosarele arhivelor arata ca pe vremea comunismului un dosar de homosexualitate (al individului sau al cuiva din familie) era subiect de santaj, care conducea aproape invariabil spre colaborarea – de nevoie – cu Securitatea etc. Intr-o societate in care pâna si un divort te putea pune in discutia biroului de partid, ne imaginam prin ce trebuia sa treaca un astfel de minoritar sexual o data santajat.
Revin la evenimente: nu sunt convins ca parada GLBT de la Bucuresti a fost organizata cu cap. Judec dupa cele vazute la TV: comportamentul travestitilor mie mi s-a parut indecent de-a dreptul si de un gust mai curând prost; nici ideea ca parada sa treaca pe la picioarele Patriarhiei nu mi s-a parut fericita (aducea a provocare!), dupa cum trecerea marsului pe lânga o piata unde avea loc un Festival al Berii nu cred ca a fost binevenita – vezi huiduielile si paharele de plastic aruncate de oameni carora deja li se urcasera, totusi, câteva beri spre creier. Totusi, nimic din aceste detalii ale marsului nu scuza agresiunile – inclusiv cele ale unor indivizi ce purtau in vestimentatie clare insemne naziste sau legionare. Dupa cum mi se pare penibil ca un barbat sa defileze imbracat in femeie usoara (precum travestitii), la fel de penibil mi se pare sa porti un tricou pe care scrie HitlerJugend. Penibilitatile nu se scuza intre ele, ci doar se incurajeaza.
Ei bine, ceea ce s-a intâmplat la Bucuresti poate sa fie nimic fata de ce asteapta unii (mai pesimisti) in capitala Poloniei. La Varsovia, in noul guvern – de o dreapta radicala – si mai ales in Parlament sunt persoane declarat homofobe, cu un limbaj extrem de dur la adresa acestei minoritati. Fie dintr-un catolicism inflexibil, fie din convingeri de alta natura, adversarii polonezi ai „diversitatii sexuale“ sunt mult mai numerosi si mai bine organizati ca la noi.
Si totusi, exista – peste toate acestea – un detaliu: calitatea unei democratii se bazeaza pe principiul majoritatii libere, dar se vede mai ales in tratamentul fata de minoritati. Marsul de poimâine va fi pentru polonezi o proba dintr-un examen prin care, mai devreme decât credem, vom trece si noi: intelegerea diferentei dintre tolerarea limitelor si limitele tolerantei.
