Ieri, miercuri, cel de-al 14-lea Dalai Lama – Tenzin Gyatso pe numele sau -, sef de stat in exil si lider spiritual al poporului tibetan, dar si al unei comunitati budiste in continua crestere peste tot in lume, a fost oaspetele Parlamentului European. A fost pentru prima data, de când sunt la Bruxelles, când am vazut o asemenea agitatie pe culoarele institutiei. Nu atât personalul de securitate, cât mai ales europarlamentari si functionari de aici, dornici sa-l vada pe acest barbat de 71 de ani, pe care multi contemporani il considera ca fiind unul dintre primii trei initiati ai vremii noastre. Cum se intâmpla de obicei in astfel de cazuri, lumea se comporta copilareste: am vazut oameni seriosi, dintre cei ce nu zâmbesc niciodata, bagându-se intre doi calugari tibetani (dintre cei care, discreti, il insoteau pe lider) si rugându-i sa faca o poza impreuna. Si mai interesant este cum isi dadeau acestia acceptul: fara nici o vorba, doar cu un semn al capului – scurt, ca si cum si-ar fi ingropat barbia in piept – si, mai ales, zâmbind cu modestie.
Dalai Lama nu a venit in Belgia numai pentru aceasta intâlnire. Pe o ploaie torentiala, acum trei zile, el a oficiat ceremonia de inaugurare a unui templu budist (când va fi gata, in iunie 2007, va fi cel mai mare din Europa), in mijlocul unei mari de jurnalisti si de fideli imbracati in cunoscutele straie galben-rosii-portocalii.
Dupa o intâlnire cu membrii Comisiei de Politica Externa, Dalai Lama a avut ieri o intrevedere privata cu liderii grupurilor politice, dupa care a participat la o scurta conferinta de presa. Cu un zâmbet etern pe fata, el si-a prezentat crezul sau: increderea in uman, suspiciunea fata de dezvoltarea tehnicii, teama fata de perversiunile stiintei. La un moment dat, dorind sa dea drumul la microfon, si-a pus castile pe urechi; dupa ce l-a ajutat cineva, s-a aratat surprins când s-a aprins luminita rosie de la capatul microfonului; apoi s-a speriat putin când, cu microfonul deschis, a tusit usor si a auzit zgomotul, amplificat, in cele patru colturi ale salii. Si de piatra sa fi fost si tot te-ar fi cucerit aceasta candoare. Am vazut pe câtiva dintre cei mai crânceni reporteri ai Euronews, CNN s.cl. cum zâmbesc si ei, dezarmati.
Ca mai toti românii, fac si eu parte din larga masa a ortodocsilor care se gândesc la cele sfinte mai ales de Pasti si de Craciun si care stiu ca, in viata, e recomandabil sa faci ce spune popa, si nu ce face el; nu ma pricep la analize psihologice si n-am fineturile judecarii la prima vedere a aproapelui. Si totusi, voi spune simplu ca acest Dalai Lama degaja un calm si o modestie cu totul impresionante. Si ma gândesc ca nu e intâmplator ceea ce budistii spun despre el: Dalai Lama este in primul rând un intelept; sfintenia lui este, fata de intelepciune, o calitate secundara.
Intr-o lume in care preasfintii sunt mai multi decât pacatosii, e bine ca macar cineva sa ne aduca aminte ca, uneori, intelepciunea este mai importanta decât sanctitatea.
