« Alte articole din categoria Opinii
Editorial
Câteodata noaptea...
Opinii - Cezar AVRAMESCU(citeste alte articole de acelasi autor »)
Marimea textului: 
... când imbolnavita de mult prea palida lumina clipa se opreste si alta-n loc nu vrea sa vina, când somnul, natânga naluca, alearga pe câmpia adormita, când luna pune mantii argintii pe umerii infiorati ai plopilor ce inconjoara stadionul, iar acestia isi intind umbra lor subtire pâna la soclul statuii lui Oblemenco, câteodata, si numai câteodata, câte o raza de luna ratacita se opreste pe chipul lui Nelu. Care parca zâmbeste. Si mi se pare ca-l aud spunându-mi asa cum imi spunea când ne intâlneam: „va salut, dom’ profesor“.
Atunci parca, de departe si de demult, se intorc pe stadion uralele de alta data, ovatiile atât de puternice incât goneau norii de pe cer si faceau ca, pentru o clipa, totul sa devina senin, si sa ne simtim fericiti. Si parca strazile se umplu iar de olteni fericiti, bucurosi ca echipa lor este „cea mai...“.
Marea „Stiinta“ de alta data faptuia miracolul de a uni sufletele a sute de mii de olteni intr-unul singur, de a uni sutele de mii de voci intr-una. Victoriile Stiintei erau victoriile fiecarui oltean impotriva celor pe care ei voiau sa-i invinga, dar nu aveau cum. Din valoarea Stiintei, fiecare oltean isi lua o parte, devenind el insusi mai valoros. „Stiinta“ lor era rupta din sufletele lor si un balsam pentru necazuri, dureri, nerealizari...
„Marile sperante“ au durat putin dupa revolutie; samsarii, cupizii pentru care banul e singura masura a valorii, au considerat Stiinta doar ca un mijloc de imbogatire si nu ca o parte din universul oltenesc. Jucatori vânduti la kilogram, ploconeli in fata marilor si traditionalelor rivale, pentru patruzeci de arginti, au murdarit o traditie si au jignit o Oltenie intreaga; durerea a fost cu atât mai mare cu cât Iudele erau tot olteni. Lucrurile s-au deteriorat si din cauza ca s-a inchegat o mafie a fotbalului pentru care dragostea pentru acest sport si pentru suporteri este doar o masca sub care se ascunde dorinta continua de imbogatire. Un alt fapt regretabil, vizibil si in alte tari, este violenta din stadioane si din afara lor, care murdareste frumusetea curata a fotbalului si inlocuieste lupta nobila, in care cel mai bun sa invinga, in ura, intoleranta, vulgaritate, inumanitate.
Dar acum sunt semne ca ar fi posibil sa ne intoarcem acolo unde am fost si unde ne e locul. Si unde am putea fi daca vom gasi niste capete limpezi si niste oameni cinstiti, care sa gestioneze cum trebuie soarta Stiintei. Si care sa priveasca echipa nu numai ca pe o sursa de câstig, ci si ca o parte a universului oltenesc. Caci Stiinta nu e pur si simplu o echipa de fotbal, ci o echipa de suflet, un simbol drag si respectat al Olteniei. Si o posibilitate de a ne uni, macar pentru câteva clipe, in acest timp bolnav al dezbinarilor. Un mijloc de a ne simti macar pentru o clipa fericiti in acest timp atât de zgârcit in bucurii. Dar pâna acolo, drumul e lung; si echipa nu-l va putea strabate singura fara ca noi s-o intovarasim. Dar sprijinul nostru trebuie sa fie mai putin violent si zgomotos, si mai apropiat, mai intelegator, atât la victorii, cât si la infrângeri. Trebuie sa respingem bucuria euforica si daunatoare ca o data cu promovarea s-au rezolvat toate problemele; ele de abia acum se inaspresc. O echipa mare se face in timp. Fotbalul nu e o afacere in care profiturile apar imediat, ci in timp; va trebui sa avem rabdare. Si sa nu cerem totul echipei inca din prima zi, fara sa dam si noi ceva in schimb; rabdare pentru performante, sustinere la victorii si infrângeri, si dragoste, cât mai multa dragoste.
Nu pot incheia fara a marturisi ipocrizia mea. Amintindu-mi de Stiinta de alta data, am vrut sa-mi amintesc de tineretea mea de atunci; care s-a dus, cum s-au dus Oblemenco, Strâmbeanu... Stiti voi cum se duce tineretea? Ca o fata tânara si frumoasa care-ti trece prin fata. Mai intâi ii admiri chipul si zâmbetul ei te incalzeste. Apoi o vezi numai din spate; si nu mai intoarce capul niciodata.
Dar poate vom avea curând o Stiinta tânara si frumoasa, pe care o vom admira si iubi cu totii, fara sa fim gelosi unii pe altii. Asa sa fie!
„Mai suna-vei dulce corn/ Pentru mine vreodata?“.
Nota curentă: 4.5 din 30 voturi
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de Cititor:
Domnule profesor ,jos palaria in fata opiniei dvs. ! La fel am simtit si eu despre "Stiinta" copilariei , adolescentei si tineretii mele...Point touche' ! - de Victor Socolovici:Domnule Profesor, E admirabil ceea ce scrieti.Cuvintele mele sunt de prisos.Si totusi cand vom mai vedea,la Craiova, fotbalul de altadata?
- de Securistu`:Domnule Profesor,sunteti incurabil si ne contaminati si pe noi,dar nu ne pare rau! De asa boala sa tot suferi!!!
- de Dumitru:Si astazi imi aduc aminte cu emotie de primul meci pe care Stiinta l-a jucat in prima divizie. Apoi de valorile care s-au succedat de-a lungul anilor, precum si de victoriile remarcabile ale ehipei, care ne-au facut fericiti la vremea respectiva. O mare echipa, o mare iubire! Ce vremuri memorabile ne-a fost dat sa traim! Poate ca tinerii nostri jucatori vor face ca la Craiova sa reinvie performanta si atmosfera fantastica de alta data. "Asa sa fie!" Sa fim optimisti!
- de I.C., NY:Nostalgica , dar ni se potriveste, nu-i asa? -------------------------------------------------------------------------------- Romanta tineretii - Ion Minulescu Necunoscuta care se vindea N-a vrut sa-mi spuna-n prima zi cine era, Dar fiindca ea aflase cine sunt- Poetul poreclit "Fluiera-vint"- Si fiindca ma ruga staruitor Sa-i fiu si eu, din cind in cind, cumparator, Sinceritatea ei m-a-nduiosat Si-n cadrul pretului fixat- Un pret absurd, Ridicul Si meschin, Cu care-as fi baut un kilogram de vin- M-am imbatat de gura ei Si-am adormit Pe laurii ideilor lui Teocrit... Dar vai !... Necunoscuta se vindea Nu numai mie, dar si altora !... Si-azi un ciocoi, Iar miine un calic O cumparau la fel - mai pe nimic- Caci ea - flaminda vesnic - se grabea Sa-si vinda gura dulce ca la tarapana !... Eu singur doar nu m-am sfiit sa-i spun Ca-s gata sa-i ofer un pret mai bun- Dar cum ii luase mintea Dumnezeu, Necunoscuta s-a spalat pe miini cu pretul meu... Si-atunci- De teama sa n-o bat, Sau s-o ucid Si s-o ascund sub pat- Desi-o iubeam, am renuntat la ea Si n-am mai vrut sa stiu cine era !... Dar intr-o zi cu ploaie si cu vint, Necunoscuta care se vindea, S-a dat la fund Si-a disparut... Si nimeni n-a mai intrebat de ea De cind intrase, parca, in pamint, Cu numele-i mereu necunoscut... Si totusi, Eu Am intilnit-o iar, Dar nu ca altadata, pe trotuar, La cafenea, Sau in tramvai... Am regasit-o-n ziua de-ntii mai, Ascunsa de un sfert de veac intr-un sertar, In care sta de veghe, cuminte, Si-astepta O zi sa-mi mai aduc aminte si de ea !... Dar ce pacat Ca regasirea ei m-a-ndurerat... Si-n loc s-o mai sarut- Cum as fi vrut- Am inceput sa pling cu-adevarat !... Necunoscuta care se vindea De data asta, nu mai era Ea- Era doar vechea ei fotografie, Pe care mi-o daduse numai mie !... Si-acum, Cred c-ati ghicit cine era Necunoscuta care se vindea... Era chiar tineretea mea
- de Termopan de Midia!:Domnule Profesor , cand citesc articolele dvs-tra ,parca citesc poeziile lui Eminescu! Acum de exemplu gandul mi-a zburat la Epigonii si in acelasi timp la intrebarea pe care o punea Eminescu: "Si daca dupa moarte,/Rasplata nu ne-asteapta ? . Ce ziceti Domnule Profesor, ne asteapta? Eu cred ca da!Alta nedumerire am eu . La Gazeta de Sud nu a izvorat nici o conducta de titei pana acum? Cand marii Analisti ai neamului sunt preocupati de soarta lumii ,ce este in pericol din cauza unui marinar, Domnul Avramescu scrie poezie si Domnul Cartarescu vorbeste de starea drumurilor !Multumesc lui Dumnezeu ca mai sunt astfel de oameni de valoare morala in tzara!
- de Un moldovean:Cezar Avramescu e moldovean dar acum se da oltean. O fi evreu ca numai astia isi schimba numele dupa locul unde traiesc.
- de avramescu:d-le Moldovean, Am fost si raman moldovean. N-am nimic cu evreii, dar eu sunt neam de razesi. Ba mult, mai am si vreo 7 popi in familie,unul fiind strabunicul dupa tata. Ca orice moldovean care e om simitit si de suflet, nu pot sa nu am ganduri frumoase pentru orasul care a acceptat sa locuiesc in el si in care voi ramane si dupa... E totusi in Romania.
- de Securistu`:Cu pietre se arunca numai in pomii roditori!
- de Florin:Dom Profesor, numai superlative pentru un alt articol de exceptie va trimit de aici de departe din America. Imi aduc aminte de zilele cind eram copil acolo si ce insemna Stiinta pentru Craiova. Speram sa revina acolo unde a fost pentru a ne da bucuriile de altadata. Sanatate multa si o primavara frumoasa
