« Alte articole din categoria Opinii
Agenda publica
Preturi si venituri
Opinii - de Alin TEODORESCU(citeste alte articole de acelasi autor »)
Versiunea pentru tiparire
Marimea textului: 
Mass-media românesti sunt pline de lamentari privind cresterea preturilor si de plânsete pe marginea nivelului salariilor. Un studiu foarte recent asupra nivelului salariului orar in Europa ne arata pe unul din ultimele locuri, la circa 1,6 euro pe ora. Studiile asupra preturilor ne arata tot undeva pe la coada clasamentului, numai la benzina auto apropiindu-ne oarecum de nivelul european al preturilor.
Raportul dintre preturi si venituri este un indicator politic foarte important in România. S-au pierdut si s-au câstigat alegeri pe aceasta tema. S-au rostit discursuri epocale pe subiectul cresterii salariilor si preturilor cu indicele de inflatie. De fapt, suntem la inceputurile vietii democratice, caci in Occident asemenea discutii nu mai au loc de multa vreme. Guvernele si politicienii occidentali sunt preocupati sa reduca inflatia la niveluri minime (in zona euro de ani de zile nu se trece de 3%) si sa mentina tarifele controlate de stat la niveluri suportabile atât pentru bugetul statului, cât si pentru utilizatori. Dupa lungi perioade de inflatie si instabilitate monetara, societatile occidentale au invatat cum sa mentina cresterea preturilor la niveluri reduse si cum sa se fereasca de consecintele negative ale oricarei fluctuatii a pietei monetare.
In România insa ne asteptam mereu ca o minune sa aduca preturile la nivelul pensiilor sau pensiile la nivelul traiului decent. Nu se poate. Mostenim utopia comunista, care ne-a lasat o structura foarte deteriorata a preturilor si a salariilor. S-a vorbit atât de mult despre asta incât nu mai este cazul sa revin - desi nu sunt sigur ca toata lumea a inteles ce risipa de forta de munca si de resurse a fost sistemul in care am trait cu totii pâna in 1989.
In orice societate deschisa, bazata pe economia de piata, exista o categorie de persoane care nu poate sa-si asigure minimul necesar de trai. In fiecare tara dezvoltata se fac studii complexe pentru a determina cât de mari sunt aceste categorii, care sunt caile pentru a le asigura un plafon decent al nivelului de viata si cum trebuie actionat pentru a nu crea dependenta fara iesire de ajutoarele statului. Desi unele din aceste studii se efectueaza si in România, ele nu sunt comandate de politicieni, ci de institutiile internationale, care doresc sa stie de unde pot proveni anumite riscuri sociale.
Iar in aceste studii apar lucruri care tin de capacitatea de adaptare a fiecarei populatii. In România avem peste un milion de familii cu doi pensionari care stau pe o adevarata mina de aur, dar in acelasi timp nu au resurse decente de trai. Nu este deloc neobisnuit sa vezi o familie cu doi pensionari ale caror venituri lunare cumulate nu depasesc 200 de euro, dar care stau intr-un apartament de patru camere, in centrul orasului, apartament care face astazi circa 60 de mii de euro. Valoarea apartamentului in care locuieste familia respectiva este egala cu venitul familiei pe douazeci de ani, deci daca l-ar schimba cu unul mai mic sau daca l-ar tranzactiona pe o gospodarie rurala, le-ar ramâne mult mai mult decât le poate acorda orice guvern pentru trai. Este absolut adevarat ca nivelul pensiilor in România este foarte coborât. Dar este la fel de adevarat ca multe familii de pensionari nu au educatia necesara pentru a-si imbunatati prin forte proprii nivelul de trai. In Occident, schimbarea locuintei si a masinii o data cu schimbarea statutului social a devenit o norma de comportament care se preda in licee. Oamenii sunt educati pentru a se pregati pentru starea de bolnav, pensionar, somer, stari de care omul nu este vinovat, dar care pot interveni oricând.
De curând, am vizitat un fost coleg de serviciu, mai in vârsta. In 1999 s-a pensionat, si-a vândut apartamentul din centrul Bucurestiului (intr-o vreme in care un apartament ca al lui se vindea cu 20 de mii de dolari, acum este de patru ori mai mult, dar nimeni nu e destept tot timpul) si s-a mutat cu sotia in vechea gospodarie a parintilor de la tara. A inceput o viata despre care credea ca stie multe (copil de la tara, mutat devreme la oras pentru scoala si serviciu), dar de fapt a trebuit sa o invete de la zero. Lumea satului este astazi foarte diferita de ceea ce isi amintea el. A inceput prin a lucra gradina, dintr-o pârloaga a facut o adevarata minune. Apoi a constatat ca poate face un solar. Si inca unul. Iar de la doua solarii la o sera nu a fost decât un pas. Intre timp, asociatia agricola din sat a dat faliment, asa ca a putut cumpara doua grajduri si un fel de masina care face nutreturi combinate la niste preturi de ti-e rusine sa le scrii. Acum alearga de la sera la grajduri, de la grajduri la feneceu si de la feneceu acasa, ingrijeste de cinci salariati si plateste in fiecare luna taxe mai mari decât toata pensia lui anuala. Omul care toata viata a fost salariat la stat, care a fost impotriva privatizarii si a liberalizarii preturilor este acum un fel de intreprinzator rural. Si arata mult mai bine decât un pensionar urban de 68 de ani.
Nota curentă: 2.5 din 14 voturi
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de florin:
Ce-i lipseste lui A. Teodorescu este abilitatea de a lega literatura de realitatea cotidiana. Eu simt ca dumnealui s-ar dori undeva intre Geo Bogza si Marin Preda, de la primul ar dori sa ia ceace vede ochiul calatorului, de la cel de-al doilea ar dori sa ia capacitatea de evaluare a relatilor interumane in realitatea satului romanesc. Din nefericire nici una nici alta nu-i reusesc pe intregul, asa ca in final trebuie sa ne multumuim sa citim de la dumnealui un amalgam din lumea basmelor, de genul undeva, cindva, ca de n-ar fi nu s-ar povesti. Ce e totusi interesant in acest amalgam e ca povestea n-are fir, bucuresteanul pensionar se retrage intr-un sat, care anume nu se spune, cumpara doua grajduri, cu cit anume nu se precizeaza, se apuca de agricultura si .... pentru delicliul cititorului totul se termina cu un happy end, in care omul nostru ajunge parte a unei povesti de succes, taman ca in acele povesti nemuritoare cu romani de la tara, oameni de succes, rastalmacite cu drag de partide in campaniile electorale. Ma rog, poate asa se vede lumea satului din trasura cu care A. Teodorescu bate in special Europa si tara ... cind mai apuca. Lipsa contactului cu realitatea la dl. A. Teodorescu este stigatoare la cer si rezida din acuzele pe care le aduce mul;tor familii de pensionari care, citez, "nu au educatia necesara pentru a-si imbunatati prin forte proprii nivelul de trai". Adica, cum adica, adica dupa n-spe ani de servici, bietul pensionar sa nu fie lasat sa-si manince linistit sarmana pensie? Adica tot ei, pensionarii, fosti oameni ai muncii, trebuie sa-si rupa spatele? Mda.... e usor de a vorbi, e usor de a scrie insirind vrute si nevrute prin ziare. Stimate domn, ia-ti o zi si viziteaza si tu un sat din preajma Bucurestiului si discuta cu oamenii. Vi mai apoi cu cazuri concrete si te intelegem nu cu povesti din fantezia dumneata mai mult sau mai putin alambicata! - de Victor Socolovici:Domnule Teodorescu, Zau , ma umfla rasul cand vad ce contabilitate cunoasteti.Pai pensionarii,care stau pe o,, mina de aur,, adica au o valoare imobiliara de 60 mii de euro,sunt de o mie de ori mai precauti decat dumneavoastra , ditamai parlamentarul. Si, ca nu fiti singurul contabil nepriceput in afacerile pensionarilor, ma alatur dumneavoastra si continui:deci vand apartamentul cu 60.000 euro(dar daca nu gasesc cumparator, apelez la un agent imobiliar.Si, cum sunteti umblat prin ale strainataturi stiti ca persoana care vinde plateste comisionul la agentul imobiliar, sa zicem 5% din valoare.Cat face comisionul?Pai cam 30 de luni de pensie!Aha! bun, nu mancam vreo 2 ani jumate!Ca sa cumpar un apartament mai mic ma costa destul(de cand am plecat din Romania, e drept nu mai sunt la curent, dar atunci o garsoniera mai cocheta, costa cam cat un apartament cu 2 odai prin alte cartiere).Sa zicem cu 60% din valoare imi cumpar unul mai mic.Cat face asta?180 de luni de pensie de 200 euro!Ok! Urmeaza apoi alte chestii:mutatul in sine,zugraveala, telefon ,electricitate, intretinere etc. care nu sunt pe degeaba!Cand fac socoteala, mai raman cu (mai mult sau putin) cam 15 mii euro.Dar noi, romanii, nu stim sa facem socoteli ca aia din strainatate.Care o duc si ei la fel de greu,uneori sub pragul saraciei.Insa, GUVERNUL,PARLAMENNTUL efctueaza studiile pe care spuneti ca politicienii din bransa carora faceti parte, nu le comanda.Si aici(de occident vorbesc)li se acorda un ajutor social, dar si parghii cum sa economiseasca si sa isi pregateasca pensia, cum sa isi caute un loc de munca chiar dupa pensie, cum pot iesi la pensie prin reducerea timpului de munca in ultimii ani.Adica de munca nu duc lipsa, duc lipsa de forta de munca.Caci ei, bastinasii occidentali, nu accepta orice fel de munca.Ea,munca de jos este pentru imigranti(ca noi,romanii de exemplu,ca fugim ca iepurii, vanzand ,, minele de aur,, pe nimic!).Si chiar daca am avut un apartament cum spuneti,l-am vandut cu 10.000 dolari SUA ca sa vin aici.Si aici, minciuni politice (nu la fel de gogonate ca ale politicienilor romani, dar minciuni politice),dupa 25 de ani de carte, 30 de ani de munca lucrez la patron, travailleur, worker in limbile de aici. Curios, am un nivel de trai acceptabil, comparativ cu multi canadieni francezi si chiar cu salariul meu de jurist plus al sotiei mele de asistenta medicala pe care le obtineam in Romania sub conducerea gloriasa a partidelor de imbuibati). Cam atat, caci vad ca o cotesc cu contabiliatea si nu mai suntem tovarasi. Sper ca si dumneavoastra stati pe o mina de aur mai ales ca in ea ati introdus si imbunatatiri(parca anul trecut scriati asta!). Si daca v-ati schimbat statutul social, de cate ori v-ati schimbat casa si masina? P.S. Ii sfatuiesc pe pensionari sa nu va injure!Eu am zis din capul locului ca nu suntem buni contabili si, mai e si dreptul la opinie!Din curiozitate,puteti spune pensionarilor ca nu veti accepta pensia de parlamentar?
- de Burghezul socialist!:Hii ,mai Batore hii,ca aerian mai esti! Scuze, vorbeam cu magarul meu!Aveam si eu o martzoaga si caram cu ea la ceapa...Si acum sa trec la subiect.Povesti psd-iste de adormit copii. Demagogie ieftina si jignire la adresa pensionarilor. Banuiesc ca tipul nu este atat de ingramadit incat asa sa vada 'mnealui lucrurile din trasura psd-ea sau cancelaria lui Bombonel! Un om cu spirit anteprenorial a fost Bombonel sau matusa Tamara pensionara ,nu?Dar parca Bombo a fost si mare om de afaceri dupa cum trambitzau gornistii!Ne spuneti si noua pe ce tronson pe piatza libera ,mondiala este lider marele om de afaceri Bombo? Vedeti aici e diferentza :A Beautiful Mind!; ceea ce n-au pensionarii ! Parlamentarilor le-ai spus "mai draga" povestea asta cand si-au votat pensiile? Crezi ca tzaranii aia si asistatii sociali care au votat psd-eaua te-ar crede? Ia sa incerci sa le-o zici si lor cand plecati cu Caravana lui Geoana prin tzara! Apropo de tovarasul , ce se mai aude cu Revolutia Binelui?Sperati sa o desavarsiti dupa ce prindeti ciolanul? Mai sperati? De fapt speranta moare ultima!
- de Diletantul:Cred ca doua sunt argumentele forte ale ps(eu)d(o)editorialistului nostru de ocazie. Primul este inspirat din dogma lui Ceausescu, potrivit careia pensionarii din toate "muncipiili" ar fi trebuit stramutati la tara, pentru a depune acolo "o munca utila". Din fericire, nu a mai apucat sa-si puna in aplicare strategia prin care urma sa-i propulseze pe nefericitii pensionari, la a doua tinerete. Al doilea argument al demersului sau educational, il reprezinta matusa Tamara, pregatita la scoala de vara a PSD-ului si care a devenit la 90 de ani, expert imobiliar de larga recunoastere internationala. Astept cu mare nerabdare un articol (tot educativ, evident) despre "pensionarii" din parlament pe care sa-i indrumati catre grajdurile si feneceul prietenului dv. care intre timp o fi mai iesit inca odata la pensie.
- de marius:Uite domne si explicatia :se traieste rau in Romania pt simplu fapt ca oamenii nu stiu sa exploatexe mostenirile lasate de Psd in frunte cu Iliescu....va mai aducetii aminte de judecatorul ce spunea ca si-a cumparat jeep pt ca soacra lui punea Varza ....iliescu si psd chiar ca ne cred prostii...
- de vlad drancu:Stiti voi ca putem inca sa cumparam mai mult de 100 ha de teren cu pretul unui apartament de 3 camere in Bucuresti? Stiti ca pe 100 ha se poate obtine cel putin 5000 Euro/an numai din arenda? Domnul Alin are dreptate când spune ca trebuie sa ne asumam fiecare si sa nu asteptam totul de la stat. Din pacate pe colegii de pe forum i-a apucat filozofia iar moravurile socialiste invatate la scoala se rascoala de fiecare data in creere unde arede in continuu inabusint . Imobilismul nu ne va aduce nimic in plus in cosnita.
- de Tamaru:D-le vlad drancu , unde se pot cumpara sutele de hectare ? In zonele defrisate de PSD? Iar focul mocnit din creerul matale nu trebuie sa-l generalizezi.Sa inteleg ca esti un latifundiar dupa vanzarea apartamentului ,ori esti un papagal ca si sociolungul Alin?
- de pt vlad drancu:Las la o parte lipsa dv. de respect ("stiti voi") fata de cei carora incercati sa ne dati lectii pe care nu le-ati invatat bine. Eu personal cred ca chestiunea cu apartamentul de 3 camere din Bucuresti si cele 100 ha de pe care se obtin 5000 de euro, tradeaza oarece infantilism economico-financiar. Dar cu gramatica ce ati avut domnule? De pilda: "se poate obtine cel putin 5000 euro"? sau se pot obtine cel putin 5000 euro? Apoi: "Creere"? sau creieri? Ori: "moravurile......arede(probabil - arde) in continuu inabusint", sau moravurile...ard incontinuu inabusit? Ca sa nu mai vorbim si de alte probleme de fond. Se pare ca vreti sa vindeti castraveti la gradinari. Oricum, succes in afaceri!
- de vlad drancu:In Dolj domnule Tamaru hectarul este 2000 RON sau 20 milioane. 100 ha costa deci 200.000 RON. 200.000 RON face ceva mai putin de 60.000 €. Iata deci ca ceea ce am spus este posibil. Este posibil dar nu lipsit de risc iar acest lucru nu inseamna ca exemplul domnului Teodorescu este prost. Personal cunosc si eu oameni care si-au vândut la un moment dat apartamentele si au reusit in afaceri dar si oameni care si le-au vândut si nu au facut nimic. Din pacate in România se filozofeaza prea mult su se face prea putin.
- de florin:D-le Vlad Dracul, s-ar putea cistiga 5000 Euro/ an de pe 100 ha tern. Tot ce e posibil. Intrebarea e cine-l munceste? Penru a munci 100 ha trebuiesc masini, chimizare, technologie, ca 100 ha nu e un mic ogor pe care dai cu sapa cind ai timp. In plus productiea trebuie valorificata pe o piata care nu este financiar solvabila. Calcule simple se pot face cu miile pe hirtie, insa n-am auzit pina acum ca cineva, prin forte proprii, vinzind apartamentul in Bucuresti sa mearga si sa cumpere 100 ha la tara si sa faca o afacere rentabila. De ce nu e corect ce spuneti? (1) terenurile din cimpie deja sunt provatizate, cine le are nu mai trebuie sa intrebam ca stim cu totii, (2) terenurile la sate s-au retrocedat oamenilor si-i impartite in parcele a caror dimensiune nu depaseste 5 ha. Pentru 100 ha trebuie sa comperi de la 20 familii pe putin, (3) chiar daca reusesti sa cumperi nu poti obtine o suprafata compacta ce se poate muncii mecanizat si in aceste conditii nu vad cum o suprafata de 100 ha impartita in parcele mici si risipite poate aduce profit cu preturile de astazi la mecanizare, fertilizare, si chimizare, (4) nu am auzit pina acum sa se fi reusit asa ceva, chiar daca ai acesti bani sa cumperi o asemenea suprafata, trebuie luat in considerare specificul solului, in conditiile in care in zonele de ses structura solului variaza de la hectar la hectar. Asta face imposibila o cultura de acelasi tip pe suprafere mari si impune culturi variate ce rezulta in costuri suplimentare. Concluzionind, luati legatura cu orice inginer agronom sau geolog si va va spune ca investitia dvs este foarte riscanta. Cu tot respectul, pensionarul ce si-a vindut apartamentul sa dea cu sapa pe pamint a fost probabil fortat de imprejurari, fie nu a platit intretinerea, fie avea apartamentul gaj la banca pentru imprumuturi contractate. Scuze, dar cum sa credem ca cineva, dupa ce a muncit toata viata la uzina sau cine stie unde, ajunge sa-si rupa spatele sub crepet de soare pentru cei 5000 Euro! Sa fim seriosi. Ca A.T. vizeaza la cum ar vrea el sa mearga treaba in agricultura romaneasca si-si exprima naduful pe sarmanii pensionari ca nu merge, asta o vedem cu totii. Mai degraba AT ar trebui sa-i critice pentru lipsa de eficienta pe domnii secretarii de stat din ministerul agriculturii care se pare ca planuiesc 'dezvoltarea' agriculturii din masina de servici!
