M-am aratat sceptic multa vreme in privinta sanselor de a vedea igienizata, cât de cât, coruptia din România. Si nu cred ca nu aveam motive. In toti anii de când pâna si politicienii recunosc ca România are o serioasa problema cu marea coruptie, care ne poate bloca nu numai integrarea in Uniunea Europeana, ci si drumul spre normalitate, n-am vazut nici un mare corupt ajuns dupa gratii. S-au tinut discursuri sforaitoare pe tema combaterii coruptiei si atât. Unicul lor efect a fost o pantomima, care a ajuns sa ne excedeze. Vizite la Parchet, care au fost, cum ar zice Topârceanu, „lung prilej de vorbe si de ipoteze“, neurmate de nimic.
In ultimele saptamâni, incepusem, insa, sa devin, pentru prima oara, optimist. Existau indicii ca procurorii s-au decis sa treaca de la „plevusca“, la „pestii mari“. A fost pus sub urmarire penala un vice premier. Dupa aceea am avut parte de o surpriza si mai mare. Un fost prim-ministru si sef al partidului care a guvernat România intre 2000 si 2004, Adrian Nastase, a fost convocat sa dea explicatii procurorilor de la Departamentul National Anticoruptie, fiind acuzat de luare de mita.
Recunosc, optimismul meu era si moderat si incoltit de multe nedumeriri. N-am inteles de ce invitarea domnului Nastase pentru a i se comunica acuzatiile a fost amânata tocmai pentru 16 februarie. Si de ce, in acest timp, au fost lansate pe piata, din „surse care isi pastreaza anonimatul“, zic jurnalistii, diverse informatii trunchiate. Au existat „scurgeri de informatii“ pe care Departamentul National Anticoruptie nu le-a dorit? Zidurile sale n-au fost de ajuns de groase pentru a putea opri soaptele procurorilor? N-am mers pâna la banuiala ca la mijloc e un calcul perfid. Ca s-a dorit o situatie confuza in care toata lumea isi da cu parerea despre „caz“, fara ca nimeni sa stie ceva sigur, ceea ce in România, unde zvonurile se nasc la fiecare jumatate de ora, cum a remarcat un diplomat britanic, poate incuraja o bârfa isterica si o pofta de „sânge“ capabile sa compromita orice reputatie. Dar rezultatul cam acesta a fost. Problema a alunecat, cu ajutorul televiziunilor, intr-un taifas national. Am vazut zeci de „editii speciale“ la Antena 3 si Realitatea TV in care nu se comunica nimic oficial, dar prezentatorii si reporterii nu oboseau sa intrebe pe cine se nimerea: „Ce credeti despre…?“ In aceste conditii, fireste ca au aparut suspiciuni. Cât de independenta e, oare, Justitia? Si nu trage nimeni sforile acestui show mediatic? Nedumeriri a produs si tarasenia cu perchezitiile in casele lui Adrian Nastase din Bucuresti si de la Cornu. Ce spera sa gaseasca procurorii dupa 20 de zile cât vor dura formalitatile pentru perchezitie, daca ea va fi aprobata de Camera Deputatilor? Ce „mare coruptie“ se poate proba astfel? Sau in loc sa dezvaluie o „mare coruptie“, DNA va trimite in fata Justitiei „o gainarie“?
In ciuda acestor nedumeriri, am continuat sa sper ca, in sfârsit, anticoruptia va inceta sa mai fie, cum a fost pâna acum, simpla vorbarie. Joia trecuta, insa, deschizând seara televizorul, am avut parte de un dus rece. Am aflat cu stupoare ca Senatul a respins Ordonanta de urgenta a guvernului care transformase fostul Parchet National Anticoruptie, obligat de Curtea Constitutionala sa se limiteze la plevusca, in Departament ce poate ancheta si actele de coruptie ale parlamentarilor. Nici mie nu-mi place ca guvernul Tariceanu face abuz de ordonante de urgenta, diminuând astfel rolul parlamentului, dar nu pentru a stopa acest apetit al guvernului au trântit senatorii Ordonanta in baza careia functioneaza DNA! Si nu la interesul national le-a fost gândul celor care, aflând rezultatul votului, radiau de bucurie. Mi-a fost limpede, in clipa aceea, ca politicienii nostri nu sunt dispusi sa ia in serios pretentia din Constitutie potrivit careia „nimeni nu e mai presus de lege“. Si ca nu vom scapa prea curând de trista faima de a fi tara cea mai corupta din Europa.
Ma tem, insa, ca si Ion Iliescu si ceilalti senatori care au incercat sa justifice acel vot si-au facut rau socotelile. Ei au lansat un bumerang. Iar bumerangul stim cum se intoarce.
