Un Raport inutil

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

A fost dat publicitatii Raportul CSM in chestiunea telefonului dat de premier lui Ilie Botos in cazul Dinu Patriciu.

Ce ne spune in esenta acest Raport al CSM, produs al unei anchete care si-a diluat pe parcurs esenta pâna a devenit din portie de caviar ciorba de loboda?

Pe 2 noiembrie 2005, presedintele CSM, Dan Lupascu, anunta, in plin scandal iscat de aparitia Elenei Udrea la Zig-Zag cu Ion Cristoiu, din 30 octombrie 2005, ca institutia al carei sef se vrea va deschide o ancheta pentru a stabili daca a fost sau nu o atingere adusa independentei actului de justitie in cazul telefonului dat de premier procurorului Ilie Botos.

La vremea respectiva, interventia CSM era normala. Afacerea telefonului plutea in ceata tipica românismului de mahala. Ancheta se anunta ca o actiune salutara, menita a clarifica oficial un moment pe care dezvaluirile din presa, declaratiile celor implicati, nu reuseau sa-l limpezeasca. Era de asteptat ca ancheta sa ofere nu numai concluzii in privinta relatiei dintre telefon si independenta justitiei, dar si date exacte, oficiale sau oficializate, asupra imprejurarilor, pentru ca observatorii independenti sa traga propriile concluzii. La câteva zile dupa ritosul anunt al domnului Dan Lupascu, ancheta ia o noua turnura. Seful CSM anunta pe 5 noiembrie 2005 ca vor fi verificate si alte cazuri in care politicienii sunasera la Parchet: cazul Tiriac junior, cazul Zambaccian. Din start, scopul initial al anchetei e deturnat smechereste. Opinia publica era interesata in a sti adevarul despre telefonul dat pe 27 mai 2005 de premierul in exercitiu si nu despre interventii asemanatoare ale lui Ion Iliescu si Adrian Nastase, politicieni din Opozitie. Pe 2 noiembrie 2005, Dan Lupascu anuntase o ancheta intr-un caz punctual, de maxim interes, si nu un studiu de amploare al CSM cu tema: Despre convorbirile telefonice dintre Politie, in general, si Justitie, in general.

Deturnarea iresponsabila a anchetei si-a pus pecetea asupra Raportului produs de CSM. Documentul e un amestec pitoresc de concluzii tâfnoase cu amanunte minore. Formula dubioasa de a evita autenticul scop al anchetei: stabilirea adevarului.

Astfel, aflam câte minute a durat convorbirea dintre Ilie Botos si Calin Popescu Tariceanu, cum a fost sunat mai intâi SPP-istul de serviciu. Nu ni se spune insa nimic despre continutul convorbirii. Ni se spune doar concluzia: a fost un telefon corect, de informare. Taifasul a durat cinci minute. Ce s-a intâmplat in hotarele sale?

I-a povestit premierul interlocutorului tocmai din Suedia viata sa, felul in care l-a cunoscut pe amicul Dinu Patriciu? I-a dat Ilie Botos, la cerere, amanunte despre stadiul anchetei, despre incadrarea juridica a faptei pentru care Dinu Patriciu era retinut?

Tuturor acestor intrebari concluzia nu le raspunde. Nici n-avea cum. E o concluzie trasa de anchetatori, lesne de suspectat ca mint.

Un Raport inutil. Ca atâtea altele din finalul anchetelor postdecembriste.