Domnul Eugen Nicolaescu, ministrul Sanatatii, transforma controversata Lege a farmaciilor intr-o problema pur personala. Cine nu este pentru proiectul ministerial este impotriva lui Nicolaescu. Nu se admit critici, nu se admit propuneri. Sint permise doar lecturari ale pachetului de legi care, sustine initiatorul, ne va face viata mai frumoasa si sanatoasa. Nu conteaza faptul ca efectele acestor masuri ministeriale nu au fost previzionate.
Important este ca legile sanatatii sa poarte numele Nicolaescu. Desigur, ministrul nu va recunoaste niciodata acest lucru. Nici macar in fata colegilor de partid care il cam „trag de mineca“ incercind sa-l readuca la linia liberala. In 20 octombrie, acelasi lucru a incercat sa-l faca si deputatul PNL, Cristian Busoi, care considera ca proiectul Legii farmaciei este antiliberal, pentru ca aduce foarte multe reglementari restrictive cu privire la proprietatea asupra farmaciei, la numarul de farmacii raportate la numarul populatiei, la distanta minima dintre farmacii si la numarul maxim admis de farmacii care apartin unui lant farmaceutic. Domnul ministru nici nu vrea sa auda de asa ceva. Nici macar de sugestiile Consiliului Concurentei. Institutia si-a facut datoria si a avertizat ministerul, sugerind de mai multe ori ca orice restrictii pe criterii geografice sau demografice sa fie eliminate din Legea farmaciei.
Replica a fost „made Nicolaescu“. Ceva de genul, „tu ce te bagi?“. Ministrul s-a aratat „surprins“ de „graba cu care reprezentantii Consiliului Concurentei si-au exprimat un punct de vedere in privinta proiectului Legii farmaciei, desi nu i s-a solicitat avizul“.
Pai, domnul ministru n-ar trebui sa fie atit de „surprins“ pentru ca cei de la Consiliul Concurentei doar l-au „avertizat“ ca nu va primi avizul pentru actuala forma a legii. Si nici nu ar avea de ce sa-l dea pentru ca asa cum este el gindit actul normativ aduce atingere dreptului de proprietate, dreptului la libera initiativa si al egalitatii in sanse. Pe scurt, neconstitutional.
Daca totusi aceasta lege va fi pusa in practica – permitind aparitia farmaciilor doar in functie de numarul de locuitori, de pregatirea patronului si limitind numarul de farmacii apartinind unei companii de profil – atunci ar fi posibil ca aceste principii, ridicate la rang de lege, sa functioneze in tot comertul.
Nu ne-ar mira ca o asociatie profesionala, sa-i spunem Liga micilor comercianti, sa-i ceara Ministerului Economiei si Comertului promovarea unui act normativ de tipul „Nicolaescu“ pentru a limita numarul de supermarket-uri care lasa buticurile fara clienti. Totul este posibil.
Si asa marile lanturi de super si hipermarket-uri se dezvolta prea mult investind milioane de euro exercitind o concurenta acerba care sufoca micul comerciant.
Daca raminem la logica Ministerului Sanatatii totul este posibil, uitind pina si in ce an traim. Asa ca, pe modelul farmacistilor, se poate propune intoarcerea la alimentara din colt si la dugheana de la balconul blocului. O solutie numai buna de integrare mai usoara in UE.
