Miercuri, 31 august 2005, Ion Iliescu si-a lansat o noua carte in Bucurestii gata sa cada in poalele toamnei. O noua carte, e un fel de a spune. Volumul, primit si de subsemnatul, cu o dedicatie de solemnitatea unui comunicat al presedintiei, e reeditarea unei carti aparute in 1997: „Viata politica, intre violenta si dialog“.
Din prefetele iscalite de Ion Iliescu la televizor, am aflat ca reeditarea acestei carti nu-i intimplatoare. Azi, in 2005, atmosfera creata de puterea de dreapta e asemanatoare celei create de puterea de dreapta in 1997. O atmosfera ce se defineste prin violenta, ura, intoleranta. La sindrofia de la Libraria „Mihail Sadoveanu“, atit Ion Iliescu, cit si Petre Roman au pus accentul pe nevoia de dialog. Reeditarea se vrea – cum lesne se poate intelege -un gest polemic fata de politica asumata de actuala putere.
Am fost si eu la manifestarea din buricul orasului de pe Dimbovita. Din doua motive:
a) m-a invitat personal Ion Iliescu, gest suficient de doveditor al noii ipostaze a fostului presedinte. Cita vreme a locuit la Cotroceni, Ion Iliescu n-a binevoit sa-si coboare Inaltul glas pina la nivelul urechii mele de biet muritor. Acum, cind nu mai e ce a fost, ba, mai mult, e in primejdie de a fi linsat mediatic si hartuit penal, fostul domn presedinte a devenit mai generos.
b) am tinut sa fiu neaparat la fata locului, dind curs credintei – nu o data marturisite – ca doar din tesatura de amanunte aparent minore poti desprinde o semnificatie majora.
De dragul unei concluzii ipotetice, am infruntat aglomeratia, surisurile FSN-iste si, mai ales, caldura de etuva.
Atmosfera n-a fost prin nimic deosebita de cea de la numeroase alte lansari ale scriitorului Ion Iliescu. Usor de sesizat prezenta adeptilor sai din PSD, a celor care i-au facut zile amare lui Adrian Nastase. Usor de sesizat absenta liderilor de acum ai PSD, desi fie si macar gindul ca sint creatii ale Batrinului ar fi trebuit sa-i aduca la Libraria „Sadoveanu“. Pe linga cei interesati, ca sa le zic asa, am remarcat si fanii, dar mai ales fanele lui Ion Iliescu, de regula provenind din virsta vecina pensiei.
Au luat cuvintul Ion Iliescu, Petre Roman, Sorin Butnaru. Toti trei s-au intors cu placere in trecutul vietii si activitatii lor. Ion Iliescu a depanat amintiri despre reactia sa la Piata Universitatii. Petre Roman a tinut sa ne vorbeasca din nou despre realizarile guvernului sau, debarcat de mineri. Evident, de data asta, fara a mai sufla un cuvint despre minerii adusi de Ion Iliescu.
Concluzia: momentul n-a adus nimic nou. Nici macar in ce priveste posibilitatea ca tandemul Iliescu-Roman sa se refaca spectaculos.
Cu ce m-am ales din treaba asta?
Cu increderea ca rezist, totusi, imbracat din cap pina in picioare la o baie de aburi.
