Imaginile care inunda ecranele televizoarelor, precum apele paminturile tarii sint halucinante. Simbolica este imaginea unei case acoperite complet de apa; pe micuta bucata de acoperis, ramasa deasupra apelor, o gaina neagra priveste contrariata in jur, neintelegind nimic. Parca ar intreba: „dar eu ce vina am?“. Dar oamenii ce vina au?
Pagubele produse de inundatii, care inca nu s-au terminat, vor fi imense; iar consecintele lor extrem de dure si dureroase. Dar pagubele nu se pot evalua numai in bani. Sint atitia oameni care si-au pierdut agoniseala, atit de putina, de o viata. Iar casele lor erau pentru ei mai valoroase decit toate vilele din Primaverii sau din Cornu. Caci nu erau construite din rambursari de TVA sau din salarii bugetare de ministri sau parlamentari; erau ridicate din truda aspra a celor ce o viata intreaga n-au stiut altceva decit sa munceasca. Sub fiecare caramida se ascunde o bucata din sufletul lor. Chirpiciul framintat de picioarele pline de varice ale batrinilor are consistenta tocmai datorita sudorii cu care a fost udat lutul. Si mai presus de orice, pentru omul simplu aceea era casa lui, ridicata pe pamintul lui mostenit de la parinti si bunici. Cel care afirma ca proprietatea privata e un moft ar trebui sa analizeze gestul batrinei care a trebuit sa fie evacuata cu forta din casa ei, unde se nascuse si unde dorea sa moara, dupa ce isi pierduse totul.
Dar iata ca acela care, asemenea personajului biblic, a umblat pe ape (si inca tulburi) fara sa intre la apa, s-a aratat impresionat de posibilele victime ale inundatiilor; dar despre cele ale mineriadelor sau ale Revolutiei, ce spuneti, domnule Iliescu?
De curind, in parlamentul britanic, seful opozitiei a incercat sa puna responsabilitatea masacrelor recente pe seama puterii. I s-a raspuns prompt sa nu-si moaie limba otravita in singele mortilor. Si la noi se incearca discreditarea suplimentara a puterii prin ipotetica responsabilitate fata de aceasta adevarata tragedie nationala. Parca ar vrea sa sugereze ca, daca ar fi ramas ei la putere nu s-ar fi putut produce inundatii; caci aranjau ei cu Sfintul Ilie. Ii dadeau un contract de natura hidrologica fara licitatie sau aranjau o restituire de TVA pentru import de apa de ploaie si gata. Asa: dupa noi potopul. Astfel de reactii determina la nivel stomacal reactii de aceeasi natura; adica vomitive.
La inceput, seful celui mai mare partid de opozitie, intr-o interventie televizata, la care s-a prezentat costumat in arlechin, cu o distonanta si violenta a culorilor vestimentare cu totul remarcabile, a afirmat ca primele sase luni de guvernare ale noii puteri au fost catastrofale. Si nu poti sa nu-i dai dreptate. Ati mai auzit dumneavoastra in aceste sase luni ca Nastase a fost la vinatoare? Ati mai auzit de contracte fara licitatie? N-ati vazut ca nu s-au mai acordat stergeri ale datoriilor, ba din contra, s-a trecut la blocari de conturi si executari silite? Si n-ati vazut ce dosare s-au scos la iveala? E drept ca justitia, avind reforma incheiata si fiind profund europeana, le-a terminat; dar cine stie de ce sint in stare astia? Apoi pe cei din opozitie i-a cuprins mila pentru cei sinistrati; si pe buna dreptate. Caci dupa ce i-au furat si jecmanit atita, acum mai dau si inundatiile peste ei. In fine, s-au oferit cu suprem patriotism sa se sacrifice si sa participe la un eventual guvern de unitate nationala care sa aiba ca scop scoaterea tarii din impas.
Nu trebuie sa fim partinitori si sa insinuam ca dupa inundatii vor fi multe lucruri de reconstituit, si citeva contracte n-ar strica pentru cei ce au construit sali de sport in care ploua sau poduri care au durat chiar mai mult de un an. Si apoi vor veni fonduri europene de ajutorare; ori aici PSD are specialisti priceputi si la nivel local, si la nivel central. De fapt, ei au specialisti capabili in toate domeniile; capabili de orice. Ma gindesc ca, pentru functia de prim-ministru, Iliescu sau Hayssam ar fi foarte nimeriti. E adevarat ca o eventuala concurenta intre ei ar fi dureroasa, fiindca se cunosc si au calatorit impreuna cu avionul. Dar au si un element comun. Totusi, justitia va avea inteligenta sa-i cerceteze in libertate, iar cercetarea va dura vreo 20 de ani. La externe, Ristea Priboi ar fi foarte nimerit. La invatamint, Mischie sau Dan Iosif ar fi o buna alegere. Ca ministru al economiei, unde trebuie scosi bani din orice, ar putea candida Hrebenciuc, Iacubov, Micky sau Bebe Ivanovici care, vinzind vreun milion de certificate, ar obtine fonduri substantiale. Iar pentru gestionarea fondurilor europene Mazare sau Puwac ar fi excelenti. Iata motive suficiente ca opozitia sa accepte cu entuziasm ideea alegerilor anticipate; caci au nu numai un guvern de propus, ci chiar doua. Unul din umbra, iar celalalt de la racoare.
De cealalta parte, puterea n-as spune ca sta chiar bine. Veleitatile marunte, pasiunile minore, lipsa unei unitati calitative pe care le-au dovedit in opozitie, chiar daca s-au mai atenuat sau mascheaza mai artistic, ramin suparatoare; si de neacceptat. Caci, iata, n-au reusit sa cistige cu adevarat puterea. Lucru dovedit de situatia creata de recenta decizie a Curtii Constitutionale. Sa fie clar; nu sustin dreptul sau dorinta puterii de a influenta justitia, ca pe vremea celebrelor stenograme. Nu poate contesta nimeni dreptul CC de a lua o decizie pe care o considera corecta. Dar daca nu putem contesta dreptul la decizie putem contesta continutul ei. Continut care, prin directionarea aplicativitatii lui, demonstreaza mai mult decit elocvent ca aceasta instanta suprema nu este independenta. (In paranteza, se fac afirmatii ca unii se pling de decizia CC fara sa stie continutul textelor. E posibil; dar o experienta amara ne-a invatat ca orice lucru sustinut de PSD are in el ceva dubios.) Dar nu trebuie sa transformam acest lucru intr-un ieftin vodevil balcanic, zgomotos si lacrimogen, ci trebuie sa gasim solutii eficiente si cit mai convenabile. Un referendum numai pe aceasta tema mi se pare costisitor si putin productiv. Caci mai sint multe de corectat chiar in constitutia votata la ingramadeala, sub presiunea micilor si a berii, a urnelor mobile. Trebuie sa ne gindim serios si la votul uninominal, si la un parlament unicameral, si la incadrarea in limite rezonabile a drepturilor parlamentarilor de a decide asupra propriiilor lor privilegii.
Nu stiu daca alegerile anticipate, acum, sint oportune sau nu. Dar cred ca demisia guvernului, chiar dupa atitea bilbiieli, este un act de curaj; sinucigas aproape. Pesedistii, judecind dupa ei insisi, nu credeau ca Alianta isi va asuma riscul sa renunte la putere; (sau, in limbajul lor, la ciolan); dar iata ca o vor face (poate). Poate ca acest lucru va fi rau; dar de multe ori raul e mai necesar decit binele. Poate ca tot ceea ce ar fi putut sa fie bun se va duce pe apa simbetei. Dar poate ca, astfel, Revolutia inceputa in decembrie 1989 se va incheia totusi. Caci pina acum nu cred ca s-a terminat.
Poate ca acesta este ultimul tren. Numai directia de mers sa fie cea buna.
