Presedintia a refuzat sa-si numeasca reprezentantii in Consiliile de Administratie ale TVR si SRR. Comunicatul justificativ a invocat opinia lui Traian Basescu, potrivit careia Consiliile trebuie lasate sa-si duca pina la capat mandatul. Lautarii prezidentiali au sarit de indata sa-i mai arda citeva manele lui Traian Basescu. S-au descoperit domnului presedinte, la iuteala, virtuti de intelepciune democratica. S-a spus ca prin asta locatarul Palatului din Deal se dovedeste mult mai iubitor de independenta presei decit locatarul Palatului din Victoria.
Sa fie, oare, asa? Sa se fi nascut din miristea dimboviteana un politician de tip nou, diferit de toti politicienii români din decenii de istorie, marcate de cinismul luptei pentru Putere?
Am serioase indoieli. Ele izvorasc viguros chiar din comportamentul lui Traian Basescu fata de jurnalistii si redactiile care isi permit sa nu-l creada pe cuvint. Un altfel de politician decit cel produs de mustul balcanic ar fi trecut cu vederea opiniile critice la adresa politicii sale. Regula de aur a oricarei democratii imparte politicienii si jurnalistii in doua tabere. Politicienii fac tot ce cred ei de cuviinta ca e bine. Jurnalistii scriu, la rindul lor, ceea ce cred ei de cuviinta ca e bine. Politicianul cu un profund simt al responsabilitatii istorice isi vede de treaba indiferent de ce scriu unii prin jurnale. Tribunalul istoriei, singurul indreptatit sa dea sentinte, isi va spune cuvintul. Daca ar judeca astfel, Traian Basescu s-ar amuza la cele citite prin presa despre el insusi. Spunindu-si ca viata ii va da lui dreptate.
Plecind de la acest adevar, e musai sa ne intrebam ce-a urmarit politicianul Traian Basescu delimitindu-se public de actiunile prin care Coalitia de guvernamint vrea sa schimbe Consiliile de Administratie ale TVR si Radioului public. Raspunsul e simplu. Un spor de capital politic. Nu numai pentru admiratori, dar si pentru neutri reactia presedintelui a fost remarcabila. De 15 ani incoace, fiecare schimbare de regim aduce cu sine schimbarea conducerilor la posturile publice. Asta a creat o nemultumire fatisa in rindurile electoratului cultivat. Decizia Coalitiei de guvernare, de a-si impune propriii oameni in fruntea Televiziunii si Radioului, a descumpanit astfel chiar electoratul Aliantei, evident cultivat in materie de presa. Traian Basescu a simtit asta. Si a marcat importante puncte de capital politic, ba chiar si de rating.
Se pune insa intrebarea: n-a riscat Traian Basescu prin actiunea sa? Altfel spus, n-a creat astfel conditiile ca TVR si Radioul public sa-i fie ostile? Fireste ca n-a riscat nimic. Mai intii pentru ca in cele doua institutii stapineste oportunismul. Nu e nevoie sa schimbi conducerile pentru a-ti asigura amabilitatea celor doua institutii. Faptul ca esti la Putere iti aduce automat sprijinul neconditionat. Prestatia TVR si SRR din ultimul timp o dovedeste.
In al doilea rind, Traian Basescu stia ca in peisajul mediatic de la noi posturile publice nu mai au influenta de altadata. Mult mai credibile sint posturile particulare de Televiziune si de Radio. Asupra acestora e mult mai usor de facut presiuni de la Cotroceni. Mai toti patronii de presa au probleme tinind de PNA.
Astfel, Traian Basescu a dobindit un insemnat capital politic fara sa riste nimic. Dovedindu-se mult mai abil decit liderii politici ai Coalitiei de guvernare.
