Invitatie la vinatoare

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

„Eu voi purta responsabilitatea pentru ce se va intimpla in acest campionat. Daca va iesi bine, probabil ca voi fi purtat cu lauri prin oras, iar daca nu, lumea ma va urmari cu pietre prin piata prefecturii“, spunea Dinel Staicu pe la sfirsitul lunii martie, dupa ce-l instalase pe Bondrea antrenor. Cum Stiinta a continuat sa mearga din esec in esec, nu m-am apucat sa impletesc vreo cununa de lauri, ci am strins constincios pietre, ca sa particip alaturi de ceilalti sporteri olteni la vinatoarea la care Dinel s-a oferit ca iepure.

Simtind ca se apropie momentul indeplinirii profetiei, lui Dinel i-a cam trecut cheful sa alerge prin piata prefecturii cu suporterii dupa el si a lansat o perdea de fum: „Ma retrag! Nu mai vreau sa aud de fotbal! Dau echipa gratis comunitatii sau o vind oricui vrea sa o cumpere!“ Recunosc, desi nu-mi convine, ca am cazut in plasa intinsa de Dinel, insa mi-am revenit atunci cind actualul patron al Universitatii a refuzat sa mai vinda, in ciuda unor oferte concrete si de bun-simt. Zvonul pe care l-a lansat apoi prin urbe, prin intermediul guristilor aflati in solda sa, cum ca este in tratative avansat cu niste potenti investitori italieni, nu l-am mai crezut. Mai mult chiar, pentru ca a incercat sa ne prosteasca din nou, mi-am reamintit de provizia de pietre pe care mi-o facusem si am marit-o.

Miercuri seara, dupa ce jucatorii Universitatii au dat cu piciorul si ultimei sanse de a ramine in Divizia A, am fost in piata prefecturii ca sa cercetez terenul unde se va desfasura partida de vinatoare. Nu am fost surprins cind am constatat ca mai multi suporterii ai Stiintei faceau acelasi lucru. Noi sintem pregatiti. L-a vazut cineva pe Dinel?