Dupa mai mult de doua saptamini de la rapirea jurnalistilor români, Traian Basescu a facut o criza de limbutie. Marti dupa-amiaza, Domnia sa a acordat un interviu in exclusivitate postului de radio Mix FM in chestiunea crizei ostaticilor. Fie si daca ne gindim la cei 15 ani de politica in tranzitie si de alti citiva de reprezentant al autoritatii ceausiste, Traian Basescu nu poate fi considerat un ageamiu intr-ale maturitatii. E greu de crezut ca iesirea din tacere a fost provocata de rugamintile fostului coleg de partid, Aristotel Cancescu, proprietarul postului, sau de vreo negustorie cu Alexandru Lazescu, manager Mix FM, si cu Carol Sebastian, realizator. A fost ales un post obscur de radio pentru ca informatiile sa n-aiba taria celor afirmate la o conferinta de presa. In dimineata zilei de 13 aprilie 2005 s-au produs doua fapte care l-au constrins la reluarea intr-un cadru mai larg a declaratiilor de la obscurul post de radio: uriasul scandal produs in toate redactiile din România, pentru exclusivitatea acordata de presedinte, si nevoia de a iesi in fata presei cu o reactie la votul din Parlamentul European. Astfel se explica, poate, disponibilitatea de a raspunde intrebarilor puse de jurnalistii acreditati la Cotroceni.
Din continutul celor declarate atit la Mix FM, cit si la Cotroceni, se degaja o concluzie: Traian Basescu a simtit nevoia sa iasa in public si sa sustina ca jurnalistii sint inca in captivitate. Pentru a fi cit mai convingator, Domnia sa a adus o bogatie de amanunte, intrecind cu mult tot ce a spus timp de 17 zile purtatoarea de cuvint Adriana Saftoiu.
Am aflat astfel ca, la trei zile dupa rapire, „urmare a actiunii extrem de eficiente a serviciilor de informatii românesti, s-a reusit intrarea in legatura cu gruparea care ii detine“. Potrivit lui Traian Basescu, „este o legatura care se desfasoara in unele perioade zilnic, in alte perioade la doua zile“.
Tot presedintele ne-a informat ca „jurnalistii nu sint rau tratati, atit cit inseamna a nu fi rau tratati in conditiile in care sint in captivitate si amenintati cu automate Kalasnikov“.
In astfel de situatii, declaratii precum cele date de Traian Basescu trebuie interpretate ca semnale trimise teroristilor si opiniei publice. Presedintele a creat imaginea unor rapitori care monitorizeaza sever presa din România, atit de sever incit iau in considerare si datul cu parerea din talk-show-uri. Se intelege ca Domnia sa e constient de disponibilitatea rapitorilor de a-l lua in seama. Daca a dat aceste informatii, Traian Basescu e sigur ca ele nu vor afecta situatia jurnalistilor. In aceste conditii, se pune intrebarea: de ce n-au fost livrate aceste informatii acum doua saptamini, la citeva zile dupa intrarea in legatura cu teroristii, sau acum o saptamina? Situatia jurnalistilor nu s-ar fi schimbat, dar starea de spirit a opiniei publice ar fi fost alta.
Pentru români, semnalul dat de Traian Basescu nu poate fi pus la indoiala. Domnia sa a vrut sa se afirme spectaculos drept cel care conduce operatiunile de salvare. De aici insistenta pe o serie de nuante cum ar fi, de exemplu, cea despre calitatea de cetateni români a jurnalistilor sau cea despre suferintele indurate de captivi.
Imediat dupa declansarea crizei, Traian Basescu si-a asumat in totalitate responsabilitatea actiunii de salvare a jurnalistilor. Un gest riscant pentru cineva care n-ar detine controlul asupra situatiei. La 17 zile de la rapire, Domnia sa vine si intareste ipoteza de conducator al operatiunii de salvare. Extrem de riscant, ar exclama analistii.
Dar daca jurnalistii sint in siguranta? In acest caz, iesirea lui Traian Basescu nu mai e riscanta. E abila.
