Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Toate cele ce le voi dezvolta aici, ca de fapt totdeauna, sint bazate pe fapte reale, autentificate prin aceea ca faptele au devenit publice si n-au fost renegate. Asa ca aceia care vor dori sa ma critice n-au nici un motiv real.

Imi e din ce in ce mai greu sa inteleg ce se petrece la noi; desi daca fac un mic efort pot gasi justificari; nu stiu daca sint cele reale, dar unele ma bucura chiar.

Sa luam de pilda ceea ce se intimpla in PSD, unde fenomenul de canibalism se manifesta puternic, excluzind, evident, pe cel etern. Adrian Nastase a ajuns de cealalta parte a pustii; va intelege el ceva de aici? Ma tem ca nu. Cei din jurul sau, dind dovada de cavalerism si curaj, il ataca din toate pozitiile. Caci asa cum animalele din tarcuri sint tinte sigure, tot astfel cel cazut la pamint e mai usor de anihilat. Poate ca-si merita soarta; in acest caz ar trebui sa ne bucuram; eu n-o fac, caci alternativa care se profileaza nu este de loc roz. Pentru partid, evident; ceea ce iarasi ar trebui sa ma bucure.

Fiindca veni vorba de curaj, l-am admirat pe cel al senatorului Iorgovan, care a umilit o inalta fata bisericeasca, un om la o virsta inaintata. Argumentul invocat de Iorgovan era fara fisura: averile bisericii sint dubioase, deoarece ele au fost dobindite pe parcursul a multor secole. Numai averile pesedeilor sint legitime deoarece ele au fost dobindite in citiva ani. Domnul Iorgovan merge mai departe cu sinceritatea si curajul spunind ca promisiunea de retrocedare facuta inainte de alegeri a fost o minciuna electorala, dupa procedeul obisnuit al partidului pe care il reprezinta.

Un alt fapt care imi creeaza complexe nelamuriri este cel al lui Tiriac tatal si fiul. Unele ziare au semnalat ca ar fi existat nereguli procedurale preferentiale; amintim in treacat ca 90% din nereguli si ilegalitati au fost semnalate de presa, si nu de organele abilitate ale statului. Cele semnalate ar putea fi adevarate sau nu; de aceea ministrul justitiei a cerut o analiza a sesizarii, pentru a stabili adevarul evident, o astfel de analiza ar fi servit in primul rind procurorilor vizati, care ar fi obtinut astfel o proba zdrobitoare privind probitatea lor. Culmea e ca ei au protestat; ca si Tiriac batrinul (scuze, Monica). Pe cine jeneaza adevarul? Orice om (cu exceptia lui Iliescu) poate gresi, indiferent de functie sau pozitie sociala. Dovada este si faptul ca aceiasi procurori au gresit si in cazul RAFO, unde au retras dosarul urmaririi penale, din lipsa de probe. Probe care, dupa alegeri, au aparut brusc. Initiativa ministrului justitiei a fost catalogata drept imixtiune in actul de justitie. Oare asa sa fie? A indicat ministrul cum sa fie solutionata problema sau a cerut aflarea adevarului? Pe cine supara adevarul? Respect justitia ca pe una din institutiile fundamentale ale statului. Dar nu putem admite ca slujitorii ei nu pot fi supusi unor greseli. Ca dovada sa ne amintim ca sub puterea anterioara au existat procurori judecati si pedepsiti pentru coruptie. De aceea cred ca orice procuror cinstit, si sint multi astfel, trebuie sa fie fericit de orice ancheta care sa probeze probitatea sa morala.

Dar stau si ma intreb; ce inteleg pesedeii prin „imixtiune“ in actul de justitie? Telefonul lui Iliescu n-a fost? Interventia lui Iliescu in problema imobilelor nationalizate n-a fost? Bine, hai sa zicem ca tot ceea ce face Iliescu e permis. Dar in stenograme? Care nu sint facaturi, de moment ce ele n-au fost atacate, ba chiar unul din membrii marcanti ai partidului a afirmat ca sint autentice si ca ar fi fost publicate din initiativa lui Nastase. Acolo nu sint grave imixtiuni cind se indica ce dosare sa fie inaintate si care sa fie sertarizate? Nu, dragi tovarasi, n-ati inteles; imixtiune este atunci cind se impiedica realizarea indicatiilor partidului. Sintem in acel timp cind domnul Iliescu avea 45 de ani. Atunci institutiile statului serveau partidul. Atunci secretarul general al partidului era ales pe viata; asa va fi si acum. Ion Ilici Iliescu este atemporal si nemuritor; cind un domn democrat ratacit in comunism, cind un tovaras comunist ratacit in democratie. Eternul, fascinantul, vesnic tinar si nelinistitul Ion Ilici Iliescu... De aceea e si preferat pentru postul de sef suprem; va ramine la fel de inert, incapabil sa ia hotariri fundamentale, permitind astfel celorlalti sa faca ce vor.

Pentru un partid nou, tinar, cum vrea sa devina PSD, trebuie un tata tinar; acesta este Ion Ilici Iliescu. Caci, asa cum spunea un mare ginditor al secolului trecut, pentru România secolul XXI va fi un secol iliescian sau nu va fi deloc. De fapt, ambele alternative sint identice.

Doamna Adriana Iliescu a vrut si dinsa sa fie mama; apoi si-a dat seama ca este prea batrina pentru asta. Ilici isi va da seama de aceasta? Isi va aminti dinsul ca atunci cind regele Mihai era de virsta sa a afirmat ca e prea batrin pentru politica?

Ma tem ca nu. Si asta ma bucura. Sub conducerea sa tinereasca si virila, partidul se va duce poate incet, incet pe apa simbetei. Ceea ce ar putea insemna inceputul eliberarii de trecut. Si o sansa pentru un posibil progres.