17.8 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiO problema: taranii

O problema: taranii

Cred ca am comis si eu eroarea de a lua in deradere faptul ca PSD a devenit, dupa alegerile locale, un „partid rural“. M-am lasat atras de ideea – evidenta – ca PSD a suferit o grea infrangere in marile orase, nereusind sa cucereasca nici o resedinta de judet in Transilvania si pierzand in restul tarii fiefuri, ca Bacaul, unde nu se astepta la surprize. Pe baza aceasta, am ajuns la o concluzie – corecta si ea – ca PSD si-a retras „trupele“ la sate, de unde va incerca sa respinga la toamna asalturile Opozitiei. Greseam insa, minimalizand valoarea pe care o au aceste ultime „transee“ in luptele politice de la noi.

A mai existat ceva in rationamentul meu care a favorizat eroarea. Ma intrebam, pe buna dreptate: ce are comun PSD cu taranii? Ce intelege din problemele si dramele satului romanesc dl Hrebenciuc care spunea, intr-o seara, la televizor, foarte satisfacut ca PSD conteaza pe trei milioane de voturi, dintre care doua milioane (adica grosul) la tara? Ma indoiesc ca mai-marii din PSD cunosc altfel decat din hartii si din statistici, mai mult sau mai putin oneste, cum arata „Romania rurala“. Cum sa-si expuna ei costumele Armani prafului pe care-l starnesc gastele, cand se sperie, in satele pe unde nu trec sosele? Ma indoiesc ca ei cunosc ce valori si ce limite a avut civilizatia noastra agrara, intrata acum in agonie. „Eternitatea nascuta la sat“, ca sa-l citez pe Blaga, nu mai e acum decat o metafora. Istoria a spart orizonturile acestei „eternitati“ si ne aflam intr-o situatie care ar trebui sa ne dea de gandit. Nu prea mai avem „tarani“ in intelesul traditional al termenului, dar nu avem, deocamdata, nici „fermieri“ decat de samanta. Am impresia ca la Bruxelles s-a negociat, insa, capitolul „agriculturii“ cu spatele la realitatile din tara si ma tem ca ne asteapta momente grele cand vom intra (daca vom intra) in Uniunea Europeana.

Asadar, unde a fost eroarea mea? Dupa ce m-am gandit mai bine, mi-am dat seama ca am subestimat un „detaliu“ care nu e deloc neglijabil. Ne place, nu ne place, taranii sunt temelia electorala a regimului pesedist. Fara sprijinul taranilor, partidul cu cei mai multi corupti si invartiti, care au profitat de politica pentru a-si servi „binele propriu“, nu pentru a servi „binele comun“, n-ar mai putea ramane la putere.

Paradox ironic? Anomalie perversa?

Unele explicatii rationale am, totusi. Pasiunea pentru politica n-a gasit niciodata un teren prea fertil la sate. Din cate imi amintesc, in lumea copilariei mele o grindina era un eveniment mult mai important decat o furtuna politica. Presupun ca unele reminiscente din tendinta traditionala a taranilor de a „boicota“ istoria exista si azi in psihologia satului. La aceasta se adauga alte doua realitati. Mentalitatea taraneasca este inclinata spre conservatorism. Schimbarile sunt privite de ea cu mefienta. Or, asta e, neindoielnic, in favoarea Puterii. Apoi, nu e deloc de dispretuit rolul pe care il au in scrutinul de la sate influentele primarilor, ale altor autoritati locale, eventual aducerea unui butoi cu bere in ajunul alegerilor si, mai ales, faptul ca Televiziunea publica e cam singura care modeleaza cum vrea (si stim cum vrea) optiunile electorale.

Dar mai exista un adevar de care trebuie tinut cont. Si el important. Opozitia nu s-a straduit nici ea in ultimii patrusprezece ani sa se apropie de sate, sa caute solutii pentru ceea ce face din „problema taraneasca“ o problema nationala. Intr-o Romanie unde jumatate din populatie traieste, inca, in sate nu exista nici un partid care sa-si propuna sa se bata in mod serios pentru nevoile taranilor. Si care sa-i reprezinte! PNTCD n-a fost decat cu numele un partid „taranesc“, iar de cand e ocupat cu luptele interne n-a mai calcat nimeni, probabil, de la „taranisti“ in vreun sat. Liberalii n-au nici ei o vocatie rurala. Nici „democratii“. Si ramane de vazut cine va intelege (daca va intelege!) ca soarta democratiei romanesti se va decide la toamna la sate.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS