Capul lui Motoc

Dupa ce am aflat razboinica declaratie in care d-l Cozmanca a anuntat de la Suceava taieri de capete in PSD – in caz contrar demisioneaza – mi-am adus aminte de o binecunoscuta proza a literaturii noastre clasice. In ea, Alexandru Lapusneanu ofera unei multimi furioase capul unui boier, Motoc, pentru ca spiritele sa se linisteasca. Dar am fost si usor nedumerit. Caci nu-l stiam pe d-l Cozmanca atat de sangeros. Specialitatea sa e sa stea in umbra altora si sa execute ceea ce se decide. Nu mi l-am putut inchipui niciodata izbind cu pumnul in masa. Esecul electoral suferit de PSD la „locale“ sa-i fi ridicat adrenalina mai mult decat altora? Birocratul sef din Soseaua Kiseleff nu s-a dat inapoi sa vorbeasca despre „un dus de gheata“ care ar fi dat fiori mai-marilor din PSD. Si asta nu e totul. Iesit de sub „dus“ si decis sa nu mai fie nevoit sa suporte altul in toamna, la „legislative“, d-l Cozmanca a ridicat tonul. Vrea sa nu mai vada in jurul lui „aroganta si suficienta“. Or, va dati seama ce inseamna asta intr-un partid ca PSD? Daca Hercule ar trai si azi, eliminarea „arogantei si suficientei“ din PSD, cum vrea d-l Cozmanca, ar constitui, cu siguranta, cea de-a 13-a „munca“ a sa si, poate, cea mai dificila.

M-am lamurit dupa ce am aflat ca d-l Cozmanca n-a fost vehement din proprie initiativa. A avut „mandat telefonic“ din partea lui Adrian Nastase care se gasea, in acea clipa, in strainatate. Brusc, totul a devenit mai clar.

„Dus de gheata“ a existat, fara indoiala. Nu stiu daca mai-marii din PSD s-au bazat pe sondaje trucate, care le-au mentinut o stare de „suficienta“ placuta, optimista, dar, cu siguranta, ei s-au dovedit rai psihologi. N-au inteles ceva elementar. Ca lehamitea produce nu numai resemnare. Produce si antipatie, resentimente, iritare. Faptul ca mania a obosit, s-a saturat sa mai iasa in strada si sa vocifereze, nu e un indiciu de impacare cu nemultumirile. Mania se poate acumula si in tacere. Mai-marii din PSD isi vor fi inchipuit, probabil, in cazul in care cunosc povestea Sfantului Francisc, ca saracia isi cauta alinarea in smerenie. In plus, isi vor fi imaginat ca inertia, promisiunile de ultim moment, pomenile tip Sechelariu, precum si anemia Opozitiei isi vor face, in continuare, datoria. Cand colo, la 6 iunie, in primul tur, a avut loc un mic cutremur electoral. Dupa doua saptamani, altul, mai puternic. PSD a descoperit, cu oarecare panica presupun, ca a pierdut marile orase, nu numai Bucurestiul, si ca in Ardeal nu mai detine nici o resedinta de judet. S-au incercat unele sofisme ieftine, jonglandu-se cu numarul primarilor. S-au auzit si argumente ridicole. Cica n-am mai avea acum decat „baroni locali“ pozitivi! Dar nici o bravada n-a avut efectul scontat. Perceptia opiniei publice a ramas aceeasi: ca PSD a trait in iunie, anul acesta, surpriza cea mai urata din istoria sa. In ’96, presimtise esecul. Acum, nu.

„Mandatul telefonic“ pe care i l-a dat d-l Nastase d-lui Cozmanca sugereaza ca PSD cauta o iesire de avarie, dupa formula veche a „capului lui Motoc“. Va gasi „vinovati“ si ii va pedepsi. Se vorbeste chiar de un mic „macel“ in Soseaua Kiseleff, facandu-se speculatii in legatura cu numele „victimelor“. Vechi rivalitati, vechi dusmanii din PSD care ardeau, pana acum, cu foc mic, s-au inviorat. Incat si nevoia de a plati polite e reala.

Dar nu e greu de intuit ca la mijloc e si o mica diversiune. Bineinteles ca exista vinovati. Bineinteles ca unii din cei care aveau raspunderi electorale nu si-au facut treaba cum trebuie. Si bineinteles ca trebuie decise unele „masuri“, deoarece PSD seamana acum cu cladirile avariate de cutremur din Bucuresti care au pe ele o bulina rosie. Numai ca rolul „Motocilor“ e sa acopere cauzele principale. Cauzele care implica persoane, dar trec dincolo de ele. Si care nu se opresc la „aroganta si suficienta“. Ceea ce ar trebui sa analizeze acum PSD – si n-o va face mai mult ca sigur – este votul negativ primit in marile orase si motivele pentru care a ajuns un partid aproape rural. Daca va continua sa caute vinovati doar pentru a camufla cauzele principale ale avertismentului primit de la alegatori, „analizele“ pe care le face acum sunt perfect inutile.