Barca pe valuri

A inceput campania pentru alegerile locale. Ce frumos, ce emotionant, ce sublim…

In Craiova, preludiul l-a constituit „Seara campionilor“. Cind au inceput sa traga cu rachetele de se luminase cerul ca ziua, speram sa se indeplineasca dorinta cea mai fierbinte a tuturor craiovenilor. Speram sa-l vad pe candidatul Bulucea sarind cu parasuta si dupa un slalom printre artificii sa aterizeze drept in mijlocul stadionului, unde-l astepta un buchet cu trei trandafiri pe care sa-l calce in picioare.

Au inceput apoi emisiunile televizate consacrate alegerilor. Prima pe care am vazut-o zau ca fu faina. Participau doi negri, socrul lui Dan Agathon, o tanti cu o balanta-n piept si coana preoteasa din Dolhasca.

Cei doi negri, care vorbeau romaneste la fel de bine ca multi parlamentari, au aratat o profunda cunoastere a realitatilor romanesti, ceea ce constituie certitudinea ca lucrurile vor merge bine. Primul negru candida la un loc de consilier municipal la Iasi din partea PRM, cum era si normal. Candidatul s-a insurat cu o romanca si s-a botezat, primind numele celui mai iubit dintre paminteni, si anume Ion. Celalalt negru s-a prezentat la alegeri cu o idee foarte interesanta si productiva, si anume de a cultiva ardei iuti cu seminte aduse din tara lui. E singurul candidat dintre citi am ascultat care a venit cu o propunere concreta. Amindoi spuneau ca se simt bine in Romania; mai sint si din astia.

Ba mint, si tanti cu balanta pe tricou, pe platanele careia se odihneau cu voluptate doi sini generosi, a venit cu o propunere concreta, aceea de a prelungi activitatea ei actuala in sectorul 5 al Capitalei si dupa ce va fi aleasa (in mod sigur, dupa dinsa) primar. Doamna candidat a luat copiii sarmani din cartier (si citi mai sint!), i-a spalat si i-a dus la teatru. Iata intr-adevar rezolvarea; mergind la teatru, uiti de foame, nu-ti mai pui problema unui confort minim, a asfaltarii strazilor.

Dar cel mai mult mi-a placut coana preoteasa. Parinte, ai grija, pazeste-o bine! A vorbit frumos, din tot sufletul, si mai ales din tot trupul. Doamne, si nu ne duce pe noi in ispita! Ba, du-ne, ca zau ar merita!

Socrul lui Dan Agathon, care a avut citeva cuvinte dulci a spune la adresa ginerelui, a adeverit inca o data proverbul ca trunchiul nu sare departe de aschie. Tata socru, care si el era sigur ca va ajunge primar general, reprezenta un partid al tinerilor intelectuali romani. Cit de relativa e tineretea! Ma astept acum ca Gica Petrescu sa participe pentru un loc in Senat ca presedinte al Partidului Tinerilor Compozitori.

Am urmarit apoi in ziare campania locala. Toti candidatii sint inteligenti, toti sint profesionisti, toti au cheia tuturor succeselor, toti vor sa ajunga pe locul pe care candideaza numai din patriotism, din dragoste pentru popor. Sa vad si unul sa spuna ca e un om obisnuit, ca va candida pentru ca si altii mai nu stiu cum decit el candideaza, spera si el la un ciolanas.

Un candidat al partidului de guvernamint ne-a prezentat „realizarile care s-au realizat“, in lumina adevarului absolut, care in limbajul unor politicieni „care este“ s-ar formula astfel: „faptele vorbeste“!

Un candidat al opozitiei, dupa ce a marturisit „mi s-a cerut o intrebare“, a recunoscut ca va prezenta numai problemele care ii stau in fata. Dar cele care ii stau in spate, cui i le lasa?

Trecind pe bulevard inspre parc, am intrat in magazinul unui cunoscut (apropo, aici intilnesti firme faine, ca de pilda „Epigonii“ sau „Minion“, adica un Ion mai mic). I-am zis patronului ca-l stiam om serios; si atunci ce cauta in vitrina numai afisele cu PSD. Mi-a raspuns sec: „Vreti sa-mi pierd autorizatia?“

Abundenta de afise. Masini cu megafoane. „Votati cu …“ sau „Votati cu …“ O masina cu insemnele clubului „Universitatea“ avea un crainic cu prune in gura; cred ca a vrut sa spuna „Votati Bulucea; un culoar spre Europa“, dar s-a inteles „Votati Bulucea, un curvar pentru Europa“. Bietul nea Vasile, o avea el multe, dar pe asta categoric nu; nu are de ce. Sau nu mai are de ce!

Si in ziare, propunerile sint ademenitoare. Un candidat al opozitiei ne spune ca vrea sa ne convinga ca putem avea un oras fara gropi, fara gunoaie, cu cartiere marginase sigure, cu multe locuri de munca, o primarie fara coruptie. Uita insa sa precizeze in cite decenii se va realiza lucrul acesta fantastic. Candidatul puterii la primarie ne invita la un spectacol; adica se da in spectacol.

Am vazut listele de candidati ai partidului de guvernamint. Am vazut pe ele si unele persoane pe care le stimam pina acum. Caci daca „faptele vorbeste“, un partid care, fiind la putere, a dus tara in coada Europei, un partid care a tolerat si incurajat hotia, coruptia in folosul propriu, un partid care a umilit oamenii simpli si cinstiti n-ar trebui sa se laude atit cu realizari care nu s-au realizat. Iar eu recunosc, cu subiectivism, poate, nu pot aprecia o persoana care adera la PSD.

Dar daca tot „faptele vorbeste“, nici „opozitia“ nu ma convinge. Slabiciunile ei interne, orgoliile marunte, paliditatea liderilor, toate acestea imi dau impresia ca nici aici nu putem spera prea mult; din pacate!

Cum toti, si dintr-o parte, si din alta, se declara „cei mai buni“ si „singurii care…“, cred ca o sa-i votez pe toti. Strivit mai ales de propaganda electorala care ma innebuneste cu sloganuri si chipuri pe afise, pe pliante, pe cutii de chibrituri etc. Astept initiativa inteligenta a vreunui candidat de a-si imprima chipul pe sulurile de hirtie igienica; precis ar avea succes.

Baade Klauss, un neamt sadea, s-a indragostit de Romania. Si-a cumparat pamint si casa la poalele Muntelui Gaina. A vrut sa lucreze ca dulgher la o firma din Brad. S-a dus sa-si faca fisa medicala. Dar doctorul psihiatru a refuzat sa-i semneze fisa, motivind ca daca e neamt si vrea sa se stabileasca in Romania inseamna ca nu e sanatos la cap.

Mi-a trecut prin cap ideea ca si candidatii sa fie obligati sa obtina o fisa medicala, ca la orice angajare. Dar mi-am dat seama ca n-are rost. Fisa medicala e necesara doar pentru cei care vor sa munceasca cinstit.

Dar vedeti, vorbim despre candidati, uitind ce e mai important: alegatorii.

Tocmai am vazut la televizor o emisiune despre o fundatie americana care se ocupa de congelarea unor oameni, urmind ca ei sa fie readusi la viata cind va fi cazul. Am impresia ca o mare parte dintre romani sint congelati deja. Asteptam sa fie readusi la viata; mai ales ca o data ce au fost congelati, memoria le-a fost stearsa.

Nu stiu de ce, dar, urmarind declaratiile candidatilor, am impresia ca citesc dintr-un ziar rubrica „erotice“. „Ofer placeri deosebite“, „satisfactie totala“, „mai mult decit ai visat“ etc., etc.

Recent insa am citit un anunt care m-a durut: „tinara, 19 ani, primesc si bonuri de masa“. Fara comentarii.