Chipuri si enigme

Citeva episoade ale vietii monden/intelectual/politice din Bucuresti, consumate in ultima vreme, mi-au retinut atentia. Natura lor ramine ascunsa si din cauza asta se nasc tot felul de intrebari si nedumeriri. S-o luam pe rind. Cunoscut analist politic si profesor de stiinte politice, Dan Pavel a devenit consilierul politic al unui personaj pitoresc din lumea afacerilor cu terenuri si a fotbalului, proprietarul, printre altele, a unui partid. Mutarea a surprins, partidul respectiv este insignifiant, desi liderul lui este mereu prezent pe micul ecran, implicat in scandaluri, tine prima pagina a presei sportive. E un personaj grobian, autorul unor gafe memorabile, fire violenta, mai ales cu ziaristii. Nu stiu cine ar putea colabora ca expert cu Gigi Becali. In plus, contactul intre cei doi e facut de Viorel Hrebenciuc. Multe intrebari in acest episod. In prelungirea lui se afla un altul la fel de enigmatic. Vladimir Tismaneanu, profesor american de origine romana, a publicat o carte de dialoguri cu Ion Iliescu. Intilnirea putea sa produca scintei, dar nu a produs. Nu aflam mare lucru, pentru ca Ion Iliescu nu s-a confesat, a vehiculat vechile sale teorii tehnico-stiintifice, s-a justificat pentru mineriade si raminerile in urma ale tranzitiei. Mai interesante sint episoadele din prima tinerete. Interlocutorul nostru l-a lasat destul de liber, nu l-a deranjat cu intrebari incuietoare – si erau atitea. Cotrocenii au organizat lansari repetate si triumfale, in beneficiul lui Ion Iliescu, care intra in campanie in scurt timp. Si aici apare Gigi Becali, vizitat acasa de politolog. Presa se sesizeaza, apar materiale insotite de intrebarile aferente. Pina la urma, Tismaneanu ne spune ca a fost o vizita de familie, la patronul clubului Steaua, al carui fan este. Mai aflam ca nu il va sustine politic, in ciuda zvonurilor grabite, din cauza diferentei „ideologice“ dintre cei doi. Becali e crestin-democrat, aflam, iar vizitatorul, liberal. Sa fie o intimplare, as spune o neglienta, o neatentie datorata prieteniei lui Tismaneanu, venit de departe, si cam folosit de unii si de altii pentru propriile lor interese? Timpul ne va spune mai multe. Oricum, episodul ramine enigmatic si in afara seriei.

Un altul s-a petrecut saptamina trecuta. Eugen Mihaescu, grafician de clasa, om cu succese la New York, mai ales, unde a publicat in cele mai mari gazete,

s-a inscris in partidul Romania Mare. In anii 90, el s-a intors in Romania dupa 20 de ani de exil si s-a apropiat de Ion Iliescu. A fost ambasador al francofoniei in 1996, apoi l-a ajutat pe Iliescu in anul 2000 in campania electorala. A fost numit ambasador UNESCO la Paris in locul lui Dan Haulica. O sinecura foarte buna pentru un artist. Si iata-l acum, intors la Bucuresti. A fost suspendat de ministerul afacerilor externe, din cauza incompatibilitatii functiei cu afilierea la un partid. Nici aici lucrurile nu sint clare. Ce scurtcircuit a intervenit in relatiile dintre Ion Iliescu si protejatul sau, Eugen Mihaescu? A cerut oare un loc in Senat si nu l-a primit? A cerut sa paraseasca Parisul pentru alta ambasada si i s-a spus sa ramina acolo? E o chestiune de bani? Greu de descifrat.

Ultimul episod este declaratia facuta de Mugur Isarescu la un seminar de istorie, patronat de Banca Nationala, saptamina trecuta, in legatura cu tezaurul Romaniei aflat la Moscova din 1917. Isarescu a iesit din rezerva sa proverbiala si a vorbit taios despre faptul ca toate guvernele trebuie sa lupte pentru recuperarea tezaurului. Tema este sensibila, populara, un bun discurs pentru reintrarea in politica. Mass-media, mai ales televiziunile, avertizate, au fost prezente „intimplator“ la acest seminar si au reprodus declaratiile in prime-time. Aparitia lui Isarescu este mai mult politica decit academica sau bancara. El se afla pe o lista, ca dupa alegerile din decembrie sa fie prim-ministru. Reintra Isarescu in politica? Pe mina cui? Isi face un partid? Se ataseaza unei forte deja existente? Sau a fost o simpla intimplare aparitia sa?

Cum vedem, se intimpla tot felul de lucruri curioase.