Bilbiiala cu 1 Mai

La conferinta de presa saptaminala a PSD de marti, 13 aprilie 2004, a venit rindul lui Valer Dorneanu sa spuna ceva in numele partidului. Conducerea PSD a decis ca la astfel de reuniuni de rutina cu presa sa scoata in public, pe rind, lideri ai formatiunii. S-au luat in calcul, probabil, mai multe elemente, intre care necesitatea ca toti fruntasii partidului sa fie vedete de o clipa se numara printre cele mai importante. In peisajul uman, pe cit de felurit, pe atit de pitoresc al partidului de guvernamint, Valer Dorneanu joaca rolul Blajinului. E atit de de treaba incit in palaria Domniei sale si-ar putea face cuib gugustiucii, si inca nu in orice situatie, ci chiar in cea in care proprietarul ar vorbi de la tribuna Parlamentului. N-a fost prea greu, asadar, ca firea sa sa-si puna pecetea pe declaratia privind raporturile dintre PSD si 1 Mai. Din cite am putut pricepe parcurgind toate relatarile de la conferinta de presa, conducerea PSD a decis sa-si asume rolul de a sarbatori Ziua Internationala a Muncii. O asemenea hotarire nu e de ici de colo. Ziua de 1 Mai a fost compromisa de regimul comunist prin insusirea sa abuziva. Un moment important al stingii din toate timpurile a ajuns sa fie antipatizat tocmai de cei multi, obligati administrativ sa se manifeste revolutionar in conditiile in care ei vedeau in 1 Mai un nou Paste. Altfel spus, un nou prilej de a sta cu miinile in sin, chiar daca sarbatoarea se numea a muncii. Dupa decembrie 1989,1 Mai a intrat intr-o perioada nefasta. Spiritul obtuz, actionind in Romania sub faldurile unui anticomunism vinjos, a impins aceasta sarbatoare de lunga traditie in magaziile cu lucruri de prisos, alaturi de statuile liderilor comunisti. Simtindu-se cu musca pe caciula, fesenistii, mai intii, si pedeseristii, mai apoi, n-au avut eroismul de a-si asuma 1 Mai. Asta desi, pe toate cararile si la toate rascrucile, sefii acestor partide s-au batut cu pumnu-n piept ca sint oameni de stinga.

Anul acesta, urmasul FSN si al PDSR, PSD-ul lui Adrian Nastase, si-a luat inima-n dinti si a hotarit sa se ocupe de sarbatorirea zilei de 1 Mai. Cum era de asteptat, reactia leneviei intelectuale nu s-a lasat asteptata. Ajunse in redactii de la intilnirea cu Valer Dorneanu, fatucele din presa au ciugulit pe clapele computerelor de birou titluri ironice pe tema reintoarcerii PSD la naravuri comuniste. Nu stim care va fi raspunsul formatiunii de guvernamint. Daca asumarea Zilei Internationale a Muncii e o decizie temeinica, izvorita din constientizarea ca PSD se vrea, totusi, un partid de stinga, se va merge inainte cu masurile necesare. Daca a fost asa, o idee, o parere trecind in zbor pe linga timplele sefilor PSD, atunci afacerea va fi lasata balta.

Indiferent de ce se va intimpla, investirea lui Valer Dorneanu cu misiunea de a anunta o asemenea decizie mi s-a parut un gest nefericit. Om de treaba, caldut, cum ar spune Biblia, presedintele Camerei Deputatilor a facut deja rau ideii, altfel salutare. In locul unei pozitii ferme, categorice, articulate, Valer Dorneanu a scaldat-o. S-a bilbiit la intrebarile jurnalistilor, a ocolit raspunsurile transante, a dat din colt in colt. Intr-un cuvint, a lasat impresia ca PSD nu prea ia in serios chestiunea cu 1 Mai. Sau, mai grav, ca decizia ascunde ginduri necurate. Exact ceea ce nu trebuia pentru a face din asumarea lui 1 Mai un moment de strategie politica a PSD.