24.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024

Apa de ploaie

Am ajuns s-o aud si pe asta! Seful executivului a recunoscut amploarea coruptiei, precum si faptul ca saracia este o consecinta a acesteia! Pai bine, mai fratilor, dar presa nu spune de mult acelasi lucru? Si ce-ati facut? I-ati acuzat pe ziaristi de destabilizare! Iar diplomatilor straini care au spus acelasi lucru le-ati raspuns ca noi nu primim lectii de la altii. Si intre timp coruptia s-a extins, iar consecintele ei nefaste s-au amplificat. Si cine raspunde oare de ignorarea acelor semnale de alarma trase de presa sau de oficialitati straine? Oare in tara asta nu raspunde nimeni de faptele sale? Sau de erorile comise, din incompetenta, rea-vointa sau dintr-un spirit de suficienta limitrof cu aroganta si stupizenia?

S-a decretat apoi toleranta zero fata de coruptie si pentru aceasta au fost suspendati niste lideri PSD locali. Prin aceasta, involuntar, s-a recunoscut adevarul (atit de vizibil, de altfel) ca, atunci cind vorbim de coruptie, ne referim in primul si in primul rind la PSD. Ceea ce se voia a fi considerat ca masuri efective si drastice n-a fost decit apa de ploaie. Caci cei suspendati au fost schimbati cu altii, evident, din acelasi partid si deci cu aceleasi apucaturi. S-a pus cumva problema recuperarii pagubelor produse de cei suspendati? As! Ba, mai mult, provincia s-a revoltat impotriva centrului, aparindu-i cu indirjire pe cei suspendati, prezentati ca adevarate modele de moralitate, competenta si inteligenta. S-a dovedit astfel ca principalul factor de unitate in PSD este unitatea in jurul ciolanului; cum sa te legi de prim-secretarul de judet, cind el are grija de impartirea ciolanelor la toti baietii nostri? In al doilea rind, s-a dovedit clar ca puterea conducerii centrale a partidului este extrem de fragila si de limitata, ea apartinind de fapt liderilor locali. Si care nu renunta si nu vor renunta la privilegii cel putin din doua motive. Intii fiindca stiu si au dovezi ca si sefii mari, care incearca sa-si manifeste virilitatea asupra lor, au utilizat diverse privilegii, pentru obtinerea unor avantaje mai mult decit substantiale. In al doilea rind, ei si-au platit „taxa de protectie“ contribuind temeinic la vistieria partidului.

Totusi, cind din presa afli atitea lucruri, te intrebi si tu, ca prostu’: au mai ramas escroci si in afara partidului? Vad ca si „ei“ si-au pus aceasta intrebare, si au cautat „clienti“ printre demnitarii precedentei echipe care s-a aflat la conducerea tarii; si chiar au gasit vreo trei. Ceea ce te face sa-ti dai cu pumnii in cap; aia nu numai ca au facut multe prostii, dar nici nu se pricepeau la nimic. Nici macar la furat! Caci, daca ar fi facut-o, ar fi fost dati cu entuziasm si satisfactie pe mina justitiei. Care la noi nu este aservita politic. Din contra, este extrem de oarba; si de aceea uneori trebuie sa fie luata de minuta si condusa unde trebuie.

La prima vedere, s-ar putea crede ca recunoasterea faptului ca marea coruptie e legata de PSD ar putea dauna partidului. Din contra insa, acest lucru intareste increderea in partid, data fiind maniera in care au fost tratati „suspendatii“ sau Gabriel Bivolaru. Concluziile care ar putea fi trase ar fi si urmatoarele. Daca vii la noi in partid, poti fura in liniste, fireste avind grija si dragoste fata de partid. Daca te da la ziar vreun cretin de ziarist, te suspendam, dar nu ne atingem de ce-i al tau; mai mult, daca esti credincios partidului, te punem pe liste la viitoarele alegeri. Locul pe lista va fi determinat de marimea „credintei“ in partid. Daca ai ghinion si ajungi pe mina justitiei, vom avea grija sa prelungim ancheta pina-ti pui cistigurile la adapost. Apoi, te facem scapat peste hotare. In cel mai rau si mai rau caz, sentinta va fi blinda; o parte din timpul prescris va fi diminuat cu perioada anchetei. Iar de partea ramasa vei fi scutit pe motive medicale sau prin decret prezidential.

Cazul lui Bivolaru – PSD este edificator. La prima infatisare la Parchet a fost condus de conducerea superioara de partid si de stat, care l-a inconjurat cu multa dragoste si, evident, intelegere. Procedura de ridicare a imunitatii parlamentare, precum si ancheta au durat suficient de mult ca sa poata disparea si banii, si nevasta lui Bivolaru. Problema recuperarii banilor furati nu s-a pus, caci astfel s-ar fi pus problema recuperarii si a banilor cu care Bivolaru si-a cumparat fotoliul de parlamentar. Nici problema aducerii doamnei Bivolaru in tara pentru a fi deferita justitiei nu s-a pus. Care doamna Bivolaru, din cauza rezonantei zoologice a numelui sotului, a preferat sa se numeasca Mona de Freitas. Grija deosebita de care se bucura aceasta familie cu nume de rezonanta bovina ne face sa banuim ca au uns bine pe cine trebuia si ca au informatii despre persoane sus-puse, care au procedat in aceeasi maniera ca si ei. De fapt, s-au facut in ultimul timp afirmatii despre coruptia unor inalte personalitati, dar aceste acuzatii n-au fost dovedite convingator de cei care le-au facut; dar nici respinse argumentat de cei vizati. De aceea cred ca suma de 23 de miliarde de dolari care se vehiculeaza ca ar fi fost subtilizata de cei cu functii inalte si mina lunga mi se pare exagerata; in minus, evident. Asa ca, sa nu ne mai legam de numele bovin a lui Bivolaru fiindca, in fond, boii sintem noi, fiindca acceptam in continuare sa fim furati si sa fim tratati ca atare. De fapt, experienta arata ca nu este suficient sa te numesti Bivolaru. Cazul lui Bivolaru-urina e edificator. Nu se stie prea bine de ce a fost acuzat si de ce a fost arestat si apoi eliberat; dar oricum, circul ce se face pe aceasta tema face ca Bivolaru-PSD sa inceapa sa fie uitat. Totusi, o concluzie se impune in urma acestui circ; bautul urinei nu aduce avantaje. Pe cind mincatul rahatului, da! Lucru dovedit de multi care au avut aceasta preocupare in trecut si acum sint bine mersi; si e bine!

Dar oricit si orice s-ar minca pe seama luptei impotriva coruptiei, totul nu e decit apa de ploaie. In primul rind, fiindca lupta impotriva marilor corupti la nivel inalt ar insemna sinucidere, iar la nivel local compromiterea viitorului succes electoral.

Nu se poate vorbi despre astfel de lupta, atita timp cit nu se impune necesitatea raspunderii, macar morale, pentru faptele comise sau pentru calitatea activitatii desfasurate in cadrul unor functii publice. Atita timp cit nu va exista un sentiment minim de onoare care sa indrume spre demisie, cind e cazul, nu se va face nimic. Atita timp cit „necorespunzatorii“ in diverse functii dupa destituire sint recompensati cu functii la Cotroceni, nu se va face nimic. Atita timp cit declaratiile de avere ale demnitarilor sint atit de sumare, iar neconcordantele sau omisiunile nu sint pedepsite, nu se va face nimic. Ce mai incolo si-ncoace, atita timp cit dorinta de a lupta impotriva coruptiei nu este reala, ci simulata cu ipocrizie pentru ochii Europei si ai romanilor creduli, totul e apa de ploaie. Iar sperantele noastre se duc, incet, incet, dar sigur, pe apa simbetei.

Schimbarea citorva lideri locali cu altii nu rezolva nimic; naravul din fire n-are lecuire. Ar trebui schimbat altceva. Poate sistemul, care nu e prea deosebit de cel dinainte de ’89. Tot cu partid unic, ales prin vointa natiunii si a opozitiei, care este clarvazator si nu greseste chiar cind greseste, si pe care trebuie sa-l iubesti si nu care cumva sa-l critici. Un lucru s-a schimbat in mod cert; avem mai multi ceausesti, distribuiti atit la nivel central, cit si local.

Ar trebui schimbata conceptia privind independenta justitiei si a egalitatii cetatenilor in fata legilor.

Dar cel mai mult ar trebui sa ne schimbam noi; sa ne luam cu adevarat soarta in propriile miini, sa nu mai acceptam umilinte pe care nu le meritam si nici sa asiguram prin munca noastra un trai de lux pentru niste neispraviti de escroci.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS