Buletin meteorologic

M-am obisnuit cu buletinul meteorologic. Ca un cetatean constiincios, tremur cind e cald afara si transpir cind e frig. Fiindca ma conformez buletinului meteorologic; care uneori spune una, iar realitatea este alta.

Cam asa este situatia si cu guvernantii nostri dupa recentul raport despre Romania, prezentat in Comisia pentru afaceri externe a Parlamentului. Acolo ni s-a dat un picior in fund, iar guvernantii spun ca acesta a fost un indemn ca sa intram in Europa (eventual, cu picioarele inainte). Ei ne-au spus (diplomatic) ca sintem cam mincinosi, iar guvernantii spun ca aceasta este o apreciere pozitiva. Ei ne spun ca mai avem multe de facut, guvernantii spun ca am facut prea multe, dar unii parlamentari europeni nu vad acest lucru fiindca ori sint interesati mai mult de Turcia, ori sint intristati de soarta partidului lui Ciorbea.

O astfel de maniera, de a ascunde adevarul, nu este noua; ea era caracteristica partidului de pe vremea tovarasului Iliescu si s-a transmis prin ereditate partidului domnului Iliescu (care, in fond, este acelasi, dar cu alta denumire). Va mai amintiti, cei mai in virsta, de raportarile privind campaniile agricole? Cind se adunau suprafetele unde campania se terminase, se ajungea la o cifra care depasea cu mult suprafata arabila a tarii. O alta axioma a vietii politice era aceea ca partidul are dreptate chiar atunci cind nu are; iar daca paraseste drumul drept, de vina era drumul, el a cotit-o. Tot atunci, ca si acum, se considera ca ,,poporul“, ,,prostimea“, nu trebuia informat de eventualele insuccese sau esecuri; caci altfel elanul revolutionar putea fi alterat, iar coeziunea strinsa in jurul partidului – deteriorata.

Daca unele ziare au redat cu destula obiectivitate raportul, argumentind cu extrase din acesta, posturile de televiziune au prezentat versiunea oficiala. Un fel de buletin meteorologic cu prezentari de tipul: ,,vremea va fi frumoasa si calda, vintul rece va sufla extrem de puternic, se vor semnala lapovita si ninsoare, iar temperatura va fi in jur de 30 grade“.

Ca televiziunile de stat (pe care noi le platim) au procedat astfel este explicabil; partidul si statul au devenit de mult acelasi lucru. Si pentru televiziunile particulare lucrul este explicabil: marile datorii pe care le au fata de stat le obliga la aceasta; altfel nu mai pupa reesalonari.

O astfel de atitudine, de ascundere a adevarului, de minimalizare a unor semnale de o realitate incontestabila, nu foloseste nimanui. Insa actuala putere, suferind de o certa infatuare, amplificindu-si cu mult peste realitati posibilitatile si realizarile, nu-si va recunoaste niciodata greselile si nu-si va asuma responsabilitatile, continuind politica, bizara cel putin, de a da vina pe presa sau pe unii demnitari europeni declarati, dupa o veche obisnuinta, ,,dusmani ai Romaniei“, si care, asa cum spunea cel mai iubit fiu al poporului din zilele noastre, au uitat ca pe vremea cind ei ridicau catedrale noi opream barbarii sa intre in Uniunea Europeana. Puterea a demonstrat ca nu are simtul raspunderii de pilda in cazul in care ministrii acuzati de fapte concrete, care in orice democratie autentica ar fi fost eliminati din viata politica, n-au fost cu nimic sanctionati; ba din contra, promovati in functii inalte de partid.

Sa fim insa realisti, puterea actuala este intr-o incapacitate justificata de a nu putea realiza unele din cerinte. Astfel, o lupta totala impotriva coruptiei ar avea ca efect distrugerea partidului; lucru care ar fi accelerat si de o eventuala justitie cu adevarat independenta. Iar libertatea presei e un mare pericol.

Opozitia, reumatica, apatica, impotenta, a avut si ea, in sfirsit, o tresarire de orgoliu, cerind demisia guvernului. Ceea ce este o prostie. In primul rind, ea nu se prezinta deloc ca o alternativa viabila la actuala putere. Cu orgoliile lor marunte, cu veleitatile personale ale unor lideri cu termenul de garantie expirat, cu o lipsa de unitate sinucigasa si tembela, opozitia face ca oamenii sa se gindeasca la perioada 1996-2000, care a fost o catastrofa. Fiindca a zdruncinat increderea in democratie si intr-o politica de centru-dreapta realista, democratica, eficienta.

Inlaturarea actualului guvern in momentul de fata ar fi o greseala si o piedica in calea unei eventuale integrari europene; in plus, ar oferi puterii o scuza totala pentru eventualul esec al aderarii.

Daca lucrurile s-ar intimpla la alegeri, asta ar fi altceva; ar fi vointa populatiei, nu a unui partid.

Dar vorba ceea: rau cu rau, dar mai rau e fara rau. Actuala putere trebuie lasata sa intregeasca dezastrul inceput. Caci, daca n-a facut ce trebuia in trei ani si ceva, e greu de crezut ca o va face in citeva luni. Iar daca o va face, cinste ei.

Desi nu prea cred; pe zi ce trece, sperantele noastre se duc pe apa simbetei. Si ca intr-un buletin meteorologic dur, prevad vreme urita, averse de saracie si mizerie, nori negri.

Sint de acord insa ca urmatoarea perioada de timp este cruciala pentru istoria Romaniei si sint de acord ca este nevoie de unitatea noastra, a tuturor; dar nu in jurul partidului, ci al ideii necesitatii integrarii europene. Sint impotriva oricarui atac, din orice directie politica spre alta doar din motive subiective, umorale. Dar evidentierea unor erori, unor actiuni necorespunzatoare nu trebuie privita ca un atac, ca o defaimare, ci ca un ajutor, ca o necesitate. Mai ales ca dinamica vietii politice poate de multe ori schimba sensurile. De pilda, mineriadele au fost considerate de actuala putere ca fapte pozitive, fiindca ele erau indreptate impotriva adversarilor politici. Tot pozitiva va fi considerata recenta manifestare a minerilor din Tirgu Jiu, unde s-a strigat ,,Jos Mischie!”, s-a cerut demisia guvernului si s-a manifestat impotriva PSD-ului? Tot presa e de vina? Sau baroneasa!