Sezon de vinatoare

In sezonul de vinatoare care a inceput, fiecare vineaza ce poate; saracii impusca leul, pensionarii vineaza medicamente, iar demnitarii impusca mistreti si testicule ministeriale.

Nu e bine sa te bucuri de necazul altuia, si nici nu ma bucur; totusi, nu pot sa nu remarc ca, daca ministrul in cauza ar fi ramas la profesia sa anterioara, slujitor al altarului, sau daca in loc sa fie la vinatoare ar fi fost la o coada la medicamente sau la vreun economat, ar fi fost mai viguros acum. Ma gindesc, cind spun asta, la faptul ca alicele fiind foarte mici, ca sa nimeresti cu atita precizie un obiect, acesta trebuie sa fie destul de mare.

Mie, ministrul agriculturii mi-a devenit simpatic atunci cind, la o emisiune televizata, a refuzat sa dezvaluie legatura dintre ar si metru patrat, aceasta legatura fiind, evident, un secret de stat. Cum secret de stat este si costul vinatorii de la Bolovanu si faptul ca tot acesta a fost suportat din buzunarele noastre.

Sa nu fim totusi rautaciosi si sa recunoastem ca domnul actual ministru a avut multiple legaturi cu pamintul atunci cind, ca slujitor al Domnului, ducea mortul la groapa. Folosind aceasta experienta, acum duce agricultura tot acolo. Si totusi, romanii sint optimisti; chiar peste poate, cum o arata sondajele. Si de ce n-ar fi? Vor mai fi vinatori, la care vor participa demnitari, in general bitesticulari; si daca lucrurile vor merge tot asa, se va ajunge la o clasa politica pentru care incercarea de a le numara ouale va fi inutila, caci n-am avea ce numara. Iar daca s-ar ochi mai cu atentie, vinatorile ar putea deveni mult mai interesante si mai utile.

De Craciun, s-a deschis vinatoarea la porcii domestici. Dupa cum scriu ziarele, jumatate din porcii crescuti de gospodari sau in ferme au fost omoriti. Este o actiune ce ar trebui continuata; poate vom scapa de porci! Tot din ziare aflam ca ursii bruni sint amenintati cu disparitia din cauza vinarii lor excesive. Inainte, numai Ceausescu avea voie sa vineze ursi. Concluzia logica: s-a micsorat numarul de ursi fiindca a crescut numarul de Ceausesti.

Tot la un fel de vinatoare a iesit si Nostradamus second hand, care lucreaza sub acoperire cu numele de Silviu Brucan; vinatoare de eventuale viitoare favoruri si recompense din partea viitoarei puteri, care, in viziunea lui, este tot cea veche. Un prim glont tras este la adresa presei, care, in opinia lui, evidentiaza numai partile negative ale activitatii guvernului si nu si pe cele bune. Dupa parerea mea umila, tocmai asta e menirea guvernului, sa faca lucruri bune. In felul acesta, realizarile sint lucruri normale si deci nu au de ce sa fie evidentiate intr-o maniera festiva si rasunatoare. Pe cind nerealizarile sint imputabile. Au urmat apoi doua fraze memorabile ale profetului. Prima: „Actualul guvern este mai bun decit toate celelalte anterioare la un loc“ (Si cel condus de Hagi al finantelor, intreb eu?). La prima vedere, ar parea o lauda a actualului guvern; dar cind etalonul de comparatie il cobori atit de jos, aceasta nu mai este deloc favorabila.

A doua faza memorabila, dar si parsiva, a fost ambalata intr-un presupus proverb indian: „Cind vrei sa dai pe cineva jos trebuie sa te gindesti pe cine pui in loc“. Nea Silviule, la cine te referi: la Nastase sau la Ceausescu?

Chestia asta a lui Brucan cu partile bune si partile proaste imi aminteste de o poveste cu Timur cel Schiop. Lui Timur ii expirase al treilea mandat si dorea sa-si faca reclama pentru noile alegeri. Cum nu existau nici ziare, nici televiziune, nici Seuleanu, a chemat toti pictorii din tara sa-i faca portrete, care sa fie expuse in toata tara. Privit din partea dreapta, Timur avea un profil impunator; in schimb, privit din partea stinga, avea un chip hidos, brazdat de cicatrice groaznice si un picior chircit si mult mai scurt decit dreptul. Pictorilor care l-au pictat din partea stinga li s-a strigat „Mai, animalelor!“, „Penelul mic“, „Nu uitati ca viata-i scurta!“. Si, intr-adevar, scurta le-a fost. Cei care l-au pictat din partea dreapta au fost facuti baroni, guvernatori de provincie, ministri…

Istoria se repeta, spun unii, si uneori chiar e repetenta; dar toate sint trecatoare. Si ce folos ca ai ajuns ministru daca, intr-o zi, dupa o vinatoare, privind in jos, constati ca s-au dus pe apa simbetei.