Capra & varza

Doua saptamini, cu o vreme amestecata, delegatia FMI a negociat cu guvernul. De fapt, cum e normal, cu Mihai Tanasescu. Ca si vremea, lucrurile sint amestecate. Romanii se prezinta la masa tratativelor zicind ca inflatia a scazut, ca macroeconomic stam bine etc. Bilantul, asadar, e pozitiv. FMI zice ca deficitul de cont curent a crescut nepermis, aproape de 5%, si la anul o ia binisor spre 6%, ceea ce este extrem de riscant. FMI ne intreaba apoi ce facem cu BCR etc. O privatizam, o pastram de maritis pentru mai tirziu? Dar cu PETROM cum stam? Sint apoi costurile la energie, colectarea taxelor si impozitelor, cheltuielile salariale prea mari. Concedierile promise nu au avut loc. Sint apoi intreprinderile care se afla de mult in pragul falimentului. Statul plateste facturile generos, ca nu da din buzunarul lui, si nu se hotaraste sa le inchida chiar acum, in prag de alegeri. Face respiratie artificiala, desi pacientul e mort bine mersi. In plus, rezerva Bancii Nationale nu e la nivelul la care ar trebui. Intreprinderile care produc energie ba platesc, ba nu platesc la buget, ca oricum au monopol si sint un fel de stat in stat. Neven Mates a cerut explicatii pe aceste teme. Prudenta lui de bancher e de inteles. Delegatii romani nu prea au mare lucru de zis. 2 plus 2 fac 4 in toate limbile pamintului.

Ministrul de finante a spus ca au fost cele mai dure negocieri de pina acum. Il credem. Si are si vesti proaste: costul tarifelor la energie electrica si termica iar creste din toamna. Vestea buna e ca bugetul va suporta diferenta consumului casnic. Sa vedem. E un razboi de pozitii. Partea slaba pe acest front e Bucurestiul pentru ca are obiective pe termen scurt: scrutinul de la anul. Nu prea are loc de intors. Mai bine zis, nu prea are timp la dispozitie. Urgentele sint urgente. El ar dori un deficit bugetar pe 2004 de peste 3,5%. Pina acum a fost sub 3%, ceea ce a avut efecte pozitive in rata cresterii economice, cea mai ridicata din zona. Diferenta ar fi data de cheltuielile legate de infrastructura care ar trebui sa creasca. E clar ca avem nevoie de comunicatii, de autostrazi, de cai ferate performante etc. Si nu mai putem astepta pina la sfintu-asteapta. Sint unii, firi mai banuitoare, care cred insa ca o parte din acesti bani se vor duce intr-o forma sau alta spre imbunatatirea de moment a parerilor electoratului despre guvernare. Aici s-ar putea gasi fonduri care ar ajuta PSD sa sara cu bine hopul alegerilor in 2004. Intretinerile sint grele iarna, pensiile amarite, costul alimentelor prea sus. Etc. Ajutoare sociale ar fi necesare pentru a mai supravietui un an, pentru a da votul unde trebuie. Apoi, prin 2005, vom trai si vom vedea. Bagam iar piciorul in pedala de acceleratie, pe directia Bruxelles 2007. O sa ne „descurcam“, cum ne e in obicei.

Guvernul are mare nevoie sa inchida acordul stand-by din 2001 si din ratiuni externe. Si nu e vorba numai despre imaginea sa. O prelungire a acordului, sau, Doamne fereste, caderea lui pentru neindeplinire ar fi o nota extrem de proasta pe traseul spre Bruxelles 2007. Si asa asteptam cu sufletul la gura sa ni se puna eticheta de „economie functionala de piata“. Bulgarii au depasit baremul asta si privesc mai increzatori spre UE decit noi. Momentul noiembrie e decisiv. Daca nu iesim cu bine din incercarea asta, totul se complica. Asa ca sintem strinsi cu usa. Numai la guvern sa nu fii. Mai ales cind vrei sa impaci si capra, si varza. Pe de o parte, sint exigentele FMI, ale Bancii Mondiale si cele ale Uniunii Europene. Pe de alta, cele ale electoratului autohton, care gifiie obosit, o duce prost si e la capatul rabdarii dupa o tranzitie prelungita. Guvernul la mijloc manevreaza din greu.