Mirarile lui George W. Bush

Presedintele George W. Bush si-a exprimat indignarea ca irakienii nu respecta codul militar al razboiului. Starea de spirit a liderului american s-a nascut din constatarea ca adversarul apeleaza la trucuri precum amestecarea luptatorilor de gherila printre civili, transformarea prizonierilor in combatanti surpriza. In categoria faptelor in afara codului militar, George W. Bush ar putea inscrie si furtunile de nisip. Fenomen meteorologic normal in zona in aceasta perioada a anului, furtunile blocheaza actiunile aliatilor. Firul de nisip se strecoara in masinariile ultrasofisticate transformindu-le in fiare vechi. Vizibilitatea redusa inlesneste actiunile irakiene de gherila si paralizeaza folosirea aviatiei. Din nefericire pentru presedintele George W. Bush, furtunile de nisip nu pot fi puse pe seama lui Saddam Hussein, ba chiar nici pe seama lui Allah. Ele erau de asteptat in aceasta perioada. Cine e vinovat insa ca americanii s-au impotmolit in dezbaterile lungi si sterile din Consiliul de Securitate, tinind in loc armata din Golf?

Nu stim daca indignarea de la Casa Alba e sincera sau jucata. Sint multe argumente pentru teza ca e sincera. Si tocmai aceasta nota e menita a stirni nelinisti fata de viitorul campaniei din Irak. Acuzarea lui Saddam Hussein de incalcarea codului militar spune totul despre prapastia dintre planurile americane si realitatea de la fata locului. Presedintele SUA beneficiaza de o armata de consilieri in chestiuni de mentalitati ale altor popoare. Ca vrem sau nu, Irakul e tinta unei campanii militare de cucerire. America si-a definit telul final al razboiului cu mult inainte de inceperea ostilitatilor. Nu e vorba – s-a spus – de inlocuirea lui Saddam Hussein cu un alt lider irakian, ci de instaurarea unei administratii militare americane. Seful acestei administratii a fost numit deja. In aceste conditii, adversarii interni ai lui Saddam Hussein nu au nici un motiv sa-i sprijine pe americani. La Bagdad, exista o nomenclatura de tip comunist colorata cu specific arab. Adversarii lui Saddam Hussein viseaza sa-i ia locul acestei nomenclaturi. Si, evident, sa beneficieze de avantajele puterii intr-o tara nedemocratica. Americanii au anuntat insa ca nu vor da puterea unei noi nomenclaturi. Puterea va trece in miinile unei administratii militare a SUA. O administratie americana, fie ea si militara, se va stradui sa instaureze in Irak regulile occidentale de comportament al politicienilor. Ce-au desprins din asta cei din opozitia irakiana? Ca, in eventualitatea rasturnarii lui Saddam Hussein, ei nu vor primi nimic de ros. Cum sa-i sprijine atunci pe americani? Ca doar n-or fi nebuni sa se bata pentru o autentica democratie! Care democratie exclude imbogatirea pe necinstite, coruptia si abuzurile. Nici nomenclatura de la putere nu da fuga sa-l tradeze pe Saddam Hussein. De ce sa o faca? In decembrie 1989, nomenclatura dimboviteana l-a tradat pe Nicolae Ceausescu in speranta ca se va infrupta in voie din bogatia nationala. Daca i s-ar fi spus ca vine un regim de imbogatire prin munca, impus de o administratie militara straina, Ceausescu ar fi ramas la putere. Nomenclatura din Irak se teme ca americanii o vor judeca dupa regulile democratice. Ii garanteaza cineva ca nu va plati, asa cum s-a intimplat cu nomenclatura din Romania?

Sint acestea lucruri din realitatea irakiana pe care nu un analist de la Casa Alba, ci un om de bun-simt de la bodega din Fratautii de Cimpie le-ar fi putut sesiza? Spre deosebire de planurile din Golf, realitatea poate fi deslusita de oameni cu gindire medie. Din pacate, la Casa Alba sint doar oameni superinteligenti.