Promisiunile domnului Iliescu

Romania a fost invitata sa faca parte din NATO. Romania se integreaza intr-o structura militara de securitate colectiva care a rezistat razboiului rece si evolueaza catre o organizatie militara a emisferei de nord a globului pamintesc. Douazeci si sase de natiuni sint acum in asa fel structurate incit intre ele nu este posibil un conflict armat. Este un enorm progres fata de ceea ce am trait pina acum.

Vizita presedintelui american George W. Bush de la sfirsitul saptaminii trecute a fost si va mai fi comentata in presa noastra. Ma voi opri asupra unui moment care mi se pare extrem de important pentru evolutia politica a democratiei din Romania in urmatorii ani. In discursul de conferire a celei mai inalte decoratii romanesti pe care o poate primi un strain, presedintele Iliescu a subliniat ca va ataca „frontal coruptia si birocratia din viata publica romaneasca“. Presedintele Iliescu a repetat aceeasi promisiune in cuvintarea pe care tinut-o in Piata Revolutiei, o ora mai tirziu. Cind a pronuntat fraza referitoare la lupta impotriva coruptiei si birocratiei, multimea din piata (unii comentatori vorbesc de aproximativ o suta de mii de persoane) a inceput sa freamate. Coruptia este un punct important de pe agenda publica, poate cu atit mai important cu cit alte teme sint treptat eliminate – vizele Schengen, reducerea inflatiei, integrarea in NATO.

Mesajul presedintelui Iliescu are doi adresanti. Unul este NATO. Celalalt este clasa politica interna. Expertii NATO, ca si politicienii care conduc tarile membre, au insistat in cursul negocierilor asupra eradicarii coruptiei si combaterii active a birocratiei in Romania. La fel insista si rapoartele emise de Parlamentul European si cele ale Comisiei Europene. In conceptia NATO – care difera in unele puncte de viziunea Uniunii Europene -, combaterea coruptiei si a birocratiei au intelesuri foarte precise.

Combaterea coruptiei are patru intelesuri pe agendele expertilor NATO.

In primul rind, redactarea si publicarea regulilor scrise pentru functionarea institutiilor publice (vama, justitie, politie, invatamint, sanatate, administratia publica centrala si locala). Regulile scrise si accesibile elimina posibilitatea ca administratia respectiva sa trateze cetatenii intr-un mod discretionar. Prin reguli scrise se micsoreaza posibilitatea unor tirguri in spatele scenei, respectiv a unor afaceri ilegale cu bani publici. Nu se elimina de tot, dar cel putin multe asemenea afaceri nu se mai pot desfasura. Afacerile ilegale de tipul Tigareta 2, care a implicat colaborarea organelor de stat la contrabanda, nu mai sint posibile daca exista reguli clare.

In al doilea rind, privatizarea proprietatii de stat. Membrii NATO considera ca proprietatea de stat este o sursa a coruptiei majore. Au dreptate, cind ne gindim la ceea ce se intimpla in unele sectoare economice. De fapt, noi insine avem experiente dureroase de coruptie pe vremea cind bancile de stat erau dominante pe piata sau cind absenta regulilor scrise din Ministerul de Finante a permis implicarea CEC-ului in afacerea FNI.

In al treilea rind, parteneriatul public-privat in conducerea serviciilor publice. Toti cunoastem exemple de coruptie in justitie, politie, sanatate publica, invatamint, vama. Experienta altor tari a aratat ca o combinatie corecta intre agentii privati si cei de stat conduce la reducerea coruptiei. Acest parteneriat este frecvent in tarile scandinave, unde indicele de coruptie generala este foarte mic.

In al patrulea rind, combaterea influentei retelelor mafiote internationale. Romania a facut pasi importanti in aceasta directie, in special in lupta impotriva retelelor care se ocupa cu traficul de droguri si de persoane. Dar mai sint destule influente care trebuie descoperite, urmarite si anihilate.

Combaterea birocratiei incepe tot cu reguli scrise pentru functionarea serviciilor publice. Si nu este greu de imaginat de ce. Daca exista reguli scrise, se pot stabili trasee clare ale procesului decizional in serviciile publice. Astfel, nu mai umbli de nauc sa obtii treizeci si cinci de aprobari pentru mutarea sediului social sau pentru crearea unei noi firme. Combaterea coruptiei continua cu eliminarea barierelor irationale in evolutia societatii civile, a mass-media. Si in acest domeniu, poate sub presiunea factorilor externi, s-au facut pasi inainte. A fost adoptata o lege privind transparenta administratiei publice si a dreptului cetateanului la acces la informatiile publice. Presedintele a respins propunerea legislativa de a-i pedepsi pe jurnalisti altfel decit pe oamenii obisnuiti. Si in acest domeniu mai este mult pina departe.

Cu aceste doua promisiuni, de a lupta impotriva coruptiei si a birocratiei, Ion Iliescu isi continua surprinzatorul parcurs politic pe care l-am inregistrat cu totii dupa alegerile din decembrie 2000. Omul care nu voia sa discute cu monarhii este acum prieten cu fostul rege Mihai I. Omul care a avut cuvinte grele la adresa presei straine i-a decorat pe fostii salariati ai Europei Libere. Omul care punea interesele administratiei publice mai presus de orice insista acum, cu fiecare ocazie, pentru eliminarea saraciei, coruptiei si a birocratiei. Ion Iliescu s-a schimbat in bine. Dar clasa politica nu pare prea fericita de aceasta schimbare la fata. Ion Iliescu doreste o curatare a regulilor administrative din Romania. In aceasta incercare, el este sprijinit de public si de institutiile internationale. Insa ii va trebui multa forta si putere de convingere ca sa-i determine pe baronii locali sa se apuce de treaba, mandarinii industriali din societatile de stat sa sprijine privatizarea si cabinetele administratiei centrale sa scrie reguli care sa le interzica afacerile cu comision. O lupta inca mai dura decit cea pentru NATO incepe.