11.4 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiSaracia care ni se cuvine

Saracia care ni se cuvine

Iti trebuie multa tarie de caracter ca sa fii lenes ceas de ceas, luna de luna, an de an. O singura tresarire de orgoliu si te poti deda harniciei, cind ti-e lumea mai draga. Dintr-o data, crezul ca poti trai linistit fara sa faci nimic ti se zdruncina si toate reperele lenei sar in aer. Truda de a nu face nimic isi gaseste desavirsirea, pare-se, la Valea Boului, comuna unde pacea si linistea, scriu reporterii, sint desavirsite. O data ce toamna se lasa dusa si la cimp nu mai e nimic de facut, tihneala, cuvint invechit, dar cuprinzator, se asterne peste sat ca o impacare cu tot ce inseamna hibernare. Lenea te rapeste inaintea mortii, suna cumva epitaful lui Rivarol, chestie care, la Valea Boului, asezare din Romania, se traduce prin beat mort. In conditiile date, betia vine ca o necesitate, fiindca, vorba unui tip, Jerome, n-are nici un haz sa faci nimic; ca si sarutarile, pentru a fi dulci, lenea trebuie pacalita. Trindaveala nu este o ocupatie de iarna doar in Valea Boului. Un ins din Moroieni imi povestea, mergind noi spre Sinaia, ca multi oameni de la ei ar fi fericiti sa ia o amarita de pensie, un somaj, o alocatie, ceva acolo care sa le acopere intretinerea si te miri ce de mincare, si sa frece telecomanda pina adorm cu ea in mina. Ziua le-ar trece vaitindu-se ca sint saraci, istorisea moroianul despre niste vecini, beau din ce apuca si fac copii. Despre prostul-lenes fara noroc si cu copii multi, Gazeta a mai scris. Ce ar fi de facut? Nimic. Decit sa cazi trudit de atita lene. Si daca ai bani, sa bei. Ca in Valea Boului. Valea Boului poate fi oriunde in Romania. Roaga-l pe unul sa-ti vinda ziarul, ca primeste si el un comision. Te priveste ca pe unul care vrea sa-l exploateze. Nu-i de nasul lui. Cauta o femeie mai sarmana sa ingrijeasca un batrin si-i oferi peste salariul mediu. Nu se cocoseaza ea pentru atit. Sarac, dator la intretinere si cu telecomanda la cap. Nimic nu merge peste saracia care ni se cuvine. Pe linga leneveala noastra, truda si succesul celorlalti apar ca o jignire. In unele locuri, dupa o toamna bogata vine automat si o puturosenie pe masura. Ziua e luminoasa, cu atit mai luminoasa, cu cit iese de-o tuica. Daca nu s-au facut prune, merge si de-o votca de la Fulgerica Bragadiru, omul care face votca aia ieftina si proasta, dar pentru toate buzunarele de insi napastuiti si fara vocatia muncii. Daca lefegiul mediteaza ca viata e scurta, dar drumul de la o chenzina la alta e cit un veac, trintorul, fie el si sezonier, se daruieste rachiului si somnului cu convingerea adinca si profitabila ca singurul timp care conteaza e cel dintre doua pahare de tarie. Atunci apuca el sa-si expuna filosofia despre bine si rau, despre saracia lui si bogatia altuia. O ardeleanca, adusa de viata dupa barbat in Valea Boului, nu conteneste sa se cruceasca in ce-a nimerit. „Numai oameni haini pe aici. Se imbata, se vorbesc de rau si ajung la certuri“. Pe vremuri se facea multa bautura la Valea Boului. Nu se mai face. A ramas doar obiceiul bautului. „Se inecau de-atita bautura, zice femeia, de aici si vorba ca de beat se inecase ca boul…“

Ati inteles ca, desi exista asa cum au descris-o reporterii, Valea Boului este o metafora. Sa stai ca boul pe coada este intelepciunea pe care am furat-o de la bietul animal, uitind ca intre doua sezinduri, boul trage din greu.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS