Reruralizarea sau intoarcerea la sat

Datele provizorii ale ultimului recensamint confirma atit impresiile cercetatorilor, cit si datele curente oficiale: populatia Romaniei se intoarce la sate. Daca am fi spus aceasta numai ca impresie a cercetatorilor, am fi fost, probabil, acuzati de subiectivism. Daca ne-am fi uitat numai in datele statistice oficiale, am fi spus, probabil, ca iarasi este ceva in neregula. Cind insa si impresia, si statistica merg in aceeasi directie, nu mai este loc de indoiala.

Ce se intimpla, de fapt? La tara se muta cel putin trei categorii de oameni.

Unii devin pensionari, isi vind sau isi inchiriaza apartamentele din orase, incarca niste mobila in camion si se muta la tara. Au primit inapoi o bucata de pamint, mai au casa parinteasca sau cumpara una. O amenajeaza cit de cit confortabil si incep o viata in mijlocul naturii, cu putin privit la televizor si aproape deloc presa scrisa. Oamenii respectivi se apuca de cite ceva: cultura mare, zootehnie, apicultura, legumicultura, horticultura, pomicultura, viticultura. Sint multe meserii care se pot face in mediul rural. Un pensionar de 62 de ani, fost dentist sau contabil in oras, poate deveni cu ceva efort un bun legumicultor sau viticultor, mai ales daca va citi citeva din multele carti aparute pe aceste teme in ultimii ani. Un prieten, editor de carte cu profil agricol, imi spunea ca are colectii care se vind constant in cincizeci de mii de exemplare, tiraje ametitoare pentru un editor de romane sau carte social-politica. Pensia asigura un minim de subzistenta, iar restul vine din gospodarie. Nu stiu daca viata este mai sanatoasa la tara, dar este in mod cert diferita prin cantitatea de stres. Macar stresul de a vedea preturile crescind zilnic sau afisarea intretinerii la bloc lipseste daca traiesti restringindu-te in propria gospodarie. De aceea vedem, uneori, in piete oameni cu studii superioare vinzind produse de buna calitate la tarabe. De aceea s-au dezvoltat atit de mult sistemele de distributie personala (nu-i vorba, eram obisnuiti cu ele din vremuri in care erau bani, dar nu erau produse). Sistemele de distributie personala se bazeaza pe vinzarea produselor rurale prin relatii personale. Si acum multi dintre noi cumparam mierea, vinul, porcul de Craciun, merele de toamna numai de la anumite persoane, care ne dau garantia calitatii si seriozitatii.

A doua grupa de oameni care se muta la tara sint dezradacinatii urbani. Fie oameni relativ tineri care s-au dus la oras impotriva vointei lor, fie vaduvi sau someri care trebuie sa-si vinda casa pentru a-si putea achita datoriile, fie tot felul de oameni care, dintr-un motiv sau altul, nu mai pot sau nu mai vor sa traiasca unde au trait. Am cunoscut un asemenea om, pe care l-am urmarit in ultimii zece ani cu grija si admiratie deopotriva. Mecanic la o uzina bucuresteana devenita celebra prin grevele ei, ROCAR, si-a luat pamintul in primire inca din 1992 intr-o comuna din nordul Moldovei si s-a mutat acolo cu trei copii mici si cu sotia. Si-a construit o casa larga, dar neterminata ani de-a rindul, s-a apucat de ce stia el mai bine, crescutul porcilor, ocupatie care a mers perfect mai bine de sapte ani. Apoi pretul carnii de porc a inceput sa scada, iar el a deschis un mic atelier de reparatii mecanice in comuna. Acum, copiii sint la liceu, el este mic intreprinzator rural, iar fostii sai colegi de munca se bat cu jandarmii si politistii pentru salariile neincasate de mai multe luni.

Mai este si a treia grupa de oameni care se muta la tara, in jurul oraselor, transformind comunele respective in adevarate orasele de rezidenta urbana. Exemplul pe care il dau mereu este comuna Dobroiesti, aflata la numai 15 minute de Piata Universitatii din Bucuresti, unde s-a ridicat in ultimii zece ani un adevarat miniorasel al clasei mijlocii. Nu exista inca apa curenta, canalizare, dar s-au tras gaze, s-a tras cablu TV, electricitatea merge bine, iar drumurile au fost pietruite. Vor veni si statia de epurare, si canalizarea, si apa curenta. Casele, una mai cocheta decit alta, sint mici, dupa standardele imbogatitilor de tranzitie, dar sint confortabile si au tot ce le trebuie. Doctori, mici intreprinzatori, comercianti, tineri angajati in companii multinationale, pensionari din sistemul comertului exterior, ziaristi, gasesti toate grupele ocupationale in aceste mici cartiere urbane din mediul rural. Si ei contribuie la reruralizarea Romaniei.

Urbanizarea fortata este, incetul cu incetul, anulata.