Zbor deasupra unui cuib de cuci

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Sosirea la Bucuresti a lui Yoram Sheftel a tulburat rau de tot apele si asa murdare ale Dimbovitei. Autoritatile romane au reactionat la venirea sa in Romania cu diferite comunicate si declaratii, dar n-au fost in stare sau n-au vrut sa trimita un fax prin care sa-l invite pentru discutii la sediul Inspectoratului General al Politiei sau la sediul Parchetului General. Pentru discutii, nu pentru negocieri. Caci pina la urma cine putea sa negocieze conditiile in care se va preda Ioana Maria Vlas? Cred ca nimeni. Poate ca ma insel. Insa mi se pare ca nu cadea rangul nimanui daca politia i-ar fi trimis un fax la hotelul in care locuia Yoram Sheftel. Daca s-ar fi intimplat asta, am fi aflat mai multe despre intentiile avocatului israelian si, in cele din urma, despre intentiile Ioanei Maria Vlas. Si mai cred ca interesul mai mare, asta si pentru ca Sheftel are interesul lui, era cel al politiei, al statului roman. Asta, in cazul in care organele statului vor sa afle cine se face vinovat de prabusirea FNI si, mai ales, cine a furat banii. Cu atit mai mult cu cit in aceasta uriasa escrocherie au fost implicate institutii ale statului, cu tot cu oficialitatile sale, ca sa nu mai vorbim de cei 300.000 de cetateni pagubiti.
O tara intreaga a asistat la un meci de ping-pong intre autoritatile romane si avocatul israelian, mingea de celuloid fiind inlocuita cu o simpla hirie de fax. Ambitiile, orgoliile si interesele celor doua parti au blocat practic dialogul, raminind ca opinia publica sa se delecteze cu spectacolul bataliei purtate prin presa. Un spectacol pe alocuri penibil, din care pina la urma a avut de pierdut toata lumea: autoritatile, avocatul israelian, pagubitii FNI si chiar opinia publica. Singurii cistigatori ai acestui spectacol sint cei care au furat banii. Trei zile incheiate, astia s-au tinut cu mina de burta de ris. Si inca se tin.