15.3 C
Craiova
joi, 18 aprilie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiDimineata in cartierul meu

Dimineata in cartierul meu

Convinsa de un vint tandru, o frunza s-a desprins din nucul din fata ferestrei mele, s-a rotit gratios de citeva ori, apoi s-a asezat pe trotuar. O fata frumoasa si tinara a calcat-o si frunza a murit fericita.

Alte frunze au pornit in cautarea fetei frumoase, dar ea a plecat. Repede si definitiv, asa cum numai tineretea stie sa plece.

Si atunci mi-am dat seama ca a venit toamna, nu numai in mine…

Plec cu catelu’ la plimbarea de dimineata. E un ciine imposibil, dar il suport. (E mult mai usor de suportat decit multi oameni din preajma-mi). Cita vreme il tin in lesa se smuceste, cerind parca libertate. Dar daca il eliberez din lant nu se departeaza mai mult de lungimea imaginara a lesei.

Asa si noi, dupa un decembrie singeros si eroic am scapat de lesa. Dar memoria ei este puternica si nu prea stim ce sa facem cu libertatea dobindita.

Ajung pe linga „ciuperca“, unde s-a infiripat o mica piata agroalimentara.

Cele patru circiumi din zona au furnizat deja prima serie de anesteziati, cei mai perseverenti ramin la mese. Cind le vor parasi o vor face ca niste gratiosi balerini. Ce sa-i faci, ziua buna incepe cu o tuica proasta.

Prima circiuma, „La Gogu“, avind afara mese si scaune metalice, vopsite in culorile alb-albastru, pune la dispozitie o ingrozitoare bautura de tranzitie: vin cu bere. Tot aici, un afis lipit pe geam ne informeaza ca nea Gogu cumpara „stichle!“

Linga nea Gogu, „Crama Luca“ reprezinta concurenta, aici mesele si scaunele sint de lemn.

Dupa colt, urci niste scari si gasesti un bar care lucreaza in flux continuu. Iar in fata ciupercii, e gradina restaurantului „Bulevard“. E frumoasa, recunosc. Fiecare masa e asezata sub o salcie care-si pleaca crengile cu dragoste, vrind parca sa-i mingiie pe cei care, la masa, isi cauta o efemera fericire in fundul paharelor. Mitica, batrinul schiop care-si face veacul pe aici, vine si-mi cere obolul zilnic. Cu 2.000 pe care ii dau bea un rachiu. Pantalonii nu-i sint inca uzi, semn ca e primul. Pina seara mai e timp suficient. Vin cei doi tiganusi frati, Cristi si Catalin. Le cumpar, dupa comanda, o piine sau o punga cu malaj. Dorm vreo sapte persoane intr-un singur pat. Catalin ma roaga mereu sa intervin sa fie inscris la o scoala. Cum n-are nici un act de identitate, nu stiu cum s-ar putea face acest lucru.

Cumpar ziarele. Carmen, fata care vinde ziare, sta 12 ore intr-un chiosc metalic, fara nici un fel de instalatii sanitare, si totusi zimbeste.

Ma intorc si-mi cumpar laptele. Anca, fata de la care cumparam de obicei, nu mai vine. Barbatul ei a vindut vaca sa plece ilegal in Italia, unde spera sa gaseasca de lucru. A fost arestat in Cehia, s-a intors fara nici un ban!

O data terminata plimbarea, ma intorc acasa. Ma uit la Oblemenco, parca ar vrea sa puna piciorul jos, scirbit de fotbalul de azi.

Alte frunze cad. Mesaje ale toamnei. Ridic citeva si le citesc: „s-a scumpit intretinerea“, „s-a scumpit lumina“…

Ma uit la nuc, nu cred ca are suficiente frunze pentru a consemna toate care se scumpesc…

Deasupra stadionului, cerul s-a inrosit de placerea intilnirii cu soarele.

Bine ai venit, toamna frumoasa si trista!

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS