Pro si contra

Dupa razboi, prin ’45-’49, anii studiilor mele universitare, era posibil sa fii student, simultan, la mai multe facultati. Asa se face ca, in afara de Litere si de Filosofie, am urmat si Dreptul, trecand de la prelegerile lui G. Calinescu despre „somnolenta la Eminescu“, la cele mai putin spectaculoase, de Metafizica, si la pledoariile de Drept civil care erau orele cu Istrate Micescu. N-am intentionat nici o clipa sa devin avocat. M-a atras spre Drept altceva: voluptatea de a ma exersa ca „avocat al diavolului“ (advocatus diaboli) intrucat imi descoperisem o vocatie de sofist, taiatul firului in patru, in opt, in saisprezece si asa mai departe constituind pentru mine o indeletnicire aproape estetica. De altfel, in vremea studentiei incepusem o carte de „procese imaginare“ unde imi asumam, pe rand, rolurile de avocat al apararii, avocat al acuzarii, martor si judecator.

Nu-mi e, prin urmare, prea greu sa inteleg ca adevarul e polifonic si ca, in problema avocatilor din PSD care-i produc suparari lui Adrian Nastase prin procesele unde apara clienti corupti (sau corupatori), sunt mai multe voci posibile. Una ar fi, sa zicem, a d-lui Iorgovan cand isi vorbeste siesi (1). Alta ar fi a d-lui Iorgovan in explicatiile pe care le da partidului (2). Alta ar fi a d-lui Nastase, ascultandu-l (3). Si, in fine, a patra ar fi a omului de pe strada care afla din ziare sau de la televizor ca nu-i exclus sa se promoveze o lege care sa oblige avocatii deveniti parlamentari sa se suspende din barou pe timpul mandatului.

Sa mi le imaginez pe rand, in ordinea de mai sus.

1.

Ce naiba fac? Am impresia ca se ingroasa gluma. Si ma tem ca Nastase nu se lasa. Daca accept sa nu mai apar persoane deocheate, pierd cele mai grase onorarii. Fiindca nu gainarii sunt „baza“. Marii escroci sunt cei care dau oricat pentru a fi achitati sau pentru a nu face puscarie. Daca refuz, ma pun rau cu Nastase, care-mi va purta pica. Si ma pot trezi la viitoarele alegeri ca nu ma mai pune pe lista, ceea ce ar fi o catastrofa. Sa speram ca povestea se va lungi, fiindca, altminteri, orice hotarare iau, ies in pierdere.

2.

Domnilor, nu prea e constitutional ce-mi cereti. Dumneavoastra stiti ca legea garanteaza tuturor dreptul de a avea un aparator. In plus, exista un principiu sfant in Drept care se cheama – ma iertati ca va amintesc acest amanunt – prezumtie de nevinovatie. Apar corupti, ziceti dumneavoastra? Dar nici un suspect nu e vinovat cata vreme tribunalul nu da un verdict. In consecinta, legal, nu pot sa fiu invinuit ca apar persoane corupte. Eu sunt obligat de meseria pe care am invatat-o sa-i consider pe toti clientii mei inocenti si sa ma straduiesc sa le asigur toate sansele de a-si dovedi nevinovatia. Altfel, ce mai e Justitia? Dumneavoastra puneti o problema de partid – si anume imaginea pe care o au oamenii despre PSD – deasupra unui principiu de baza intr-un stat de drept, si anume ca asistenta juridica este un drept al fiecarui cetatean. Cineva trebuie sa-i apere si pe cei banuiti de coruptie, acordandu-li-se sansa de a-si dovedi, eventual, nevinovatia ori de a obtine circumstante atenuante. Dumneavoastra vreti sa faceti justitie inainte de a se pronunta Justitia?

3.

Istoria asta e teribil de sacaitoare. La urma urmei, nu ma mir ca avocatii vor sa vare in buzunar onorarii de zeci de mii de dolari. Cine a devenit avocat pentru a fi sarac ca sfantul Francisc? Dar, ca sef al PSD, nu pot sa inchid ochii. Stiu ce impresie proasta fac scandalurile cu mari corupti aparati de avocati de-ai nostri. Oamenii zic pe buna dreptate: Cum lupta astia impotriva coruptiei? Aparandu-i pe marii corupti? Oricat ne-am stradui sa demonstram ca suntem contra coruptiei, nu vom fi crezuti cat timp avem, in PSD, avocati care apar langa marii escroci. Acesti avocati ne aduc pierderi electorale greu de calculat.

4.

In definitiv, n-ar fi rea o lege care sa-i oblige pe avocatii intrati in parlament sa opteze: ori renunta la mandat, ori, in perioada in care sunt deputati sau senatori, nu mai imbraca roba de avocat. Caci acolo, in fata judecatorilor, avocatul parlamentar nu e un simplu avocat. El e si deputat sau senator. Si nu se produce astfel un trafic de influenta, delict care e pedepsit de lege?

P.S. In ce ma priveste, inclin spre logica omului de pe strada.