Mănăstirea Arnota, un colţ de rai

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Una dintre cele mai frumoase mănăstiri din judeţul Vâlcea, Arnota, ancorată chiar în peisajul pitoresc al Munţilor Căpăţânii, aşteaptă vizitatorii care urcă până la 840 de metri altitudine.

Tradiţia spune că, după o luptă grea pe care a purtat-o cu turcii, dar nu a putut-o câştiga, Matei Vodă Basarab s-a retras pe plaiurile vâlcene, fiind urmărit de turci. Domnitorul s-a ascuns în Munţii Arnotei, în rogozul unui mic lac. În cinstea unui ostaş arnăut care i-a salvat viaţa, domnitorul a început în primii ani ai domniei sale zidirea Mănăstirii Arnota, pe care a închinat-o Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavrili, ocrotitorii săi. Mănăstirea este atestată documentar pentru prima dată la 11 iulie 1636, iar de atunci a mai cunoscut unele modificări de structură şi arhitectură. Aici s-au păstrat fragmente din mâna Sf. Apostol Filip, ale Sf. Ierarh Mihail al Sinadelor, Sf. Muceniţe Parascheva, Sf. Maxim Mărturisitorul, degetul Sf. Muceniţe Marina şi alte sfinte moaşte dăruite de domnitorii Ţării Româneşti de-a lungul anilor, alături de moaşte ale Sfinţilor Prunci ucişi de Irod şi de degetul Sf. Cuvios Grigorie Decapolitul. Tot la Mănăstirea Arnota se află şi mormântul voievodului Matei Basarab, care a dorit să fie înmormântat aici împreună cu familia sa.

Lucrările la cariera de piatră au pus în pericol structura mănăstirii

În 2003, Mănăstirea Arnota a fost restaurată complet cu fonduri de la Episcopia Râmnicului. Lucrările au durat câţiva ani, pentru că sfântul locaş ajunsese la un nivel avansat de degradare. La numai câţiva kilometri distanţă se află o carieră de piatră, a cărei exploatare dusese la fisurarea zidurilor mănăstirii, care riscau să se prăbuşească. „Din fericire, în prezent nu mai avem acest gen de probleme. Avem acum în mănăstire un aparat care măsoară intensitatea împuşcăturilor de la carieră, iar dacă se depăşeşte nivelul admis îi anunţăm imediat. Din 2003, de când am refăcut tot complexul arhitectural, nu am mai avut neplăceri din această cauză. În trecut, mănăstirea a fost la un pas de a fi distrusă de exploatarea de calcar“, a povestit maica stareţă de la Arnota.

Din păcate, puţini turişti au cunoştinţă despre această mănăstire, dar cei care ajung aici revin an de an. „Suntem 20 de maici şi încercăm să ne gospodărim cum putem. Aici, în munţi, traiul zilnic nu este foarte uşor, dar este minunat. Celor care se încumetă să urce până la noi avem posibilitatea să le oferim şi câteva camere, dacă doresc să rămână câteva zile să se odihnească“, a completat maica stareţă.

Redeşteptată din somnul uitării, Mănăstirea Arnota îşi dăruieşte iarăşi frumuseţea sfântă închinătorilor care îi trec pragul pentru folos sufletesc. Din înaltul turlei, cele două clopote dăruite de voievodul Constantin Brâncoveanu, prind a bate chemând la rugăciune. Măicuţele se adună la sfânta slujbă, apoi liniştea se pogoară din nou peste munte, aşa cum se întâmplă de veacuri.