Osteoporoza este un termen general care descrie reducerea densității osoase, fiind o tulburare metabolică a aparatului musco-scheletal care afectează în principal persoanele în vârstă și care provoacă frecvent fracturi. Cauzele osteoporozei pot fi genetice sau ereditare, metabolice (hormonale), autoimune/boli sistemice, nutriționale, idiosincratice (tip somatic, starea densității osoase la vârste adulte mici), și sunt legate de activitatea fizică și, în general, de obiceiuri lifestyle, dar și farmaceutico-medicale (eliminarea de ovule, terapia cu cortizon). Mai mult, anumite afecțiuni, cum ar fi artritele inflamatorii, afecțiunile tiroidei și ale glandelor paratiroidiene, anumite boli ale aparatului digestiv, Boala Cronică Pulmonară Obstructivă, afecțiunile maligne ale sistemului osos și insuficiența renală sunt legate puternic, cu o probabilitate mai ridicată de osteoporoză.
Simptomele osteoporozei diferă în ceea ce privește intensitatea: de la durerile musculo-scheletice recurente și persistente care nu sunt asociate cu leziuni sau cu niveluri de activitate, până la durerea provocată de fractura osteoporotică în principal a coloanei vertebrale, la încheietura mâinii sau la șold.
Osteoporoza ca afecțiune este mai frecvent întâlnită la femei și pentru acestea poate constitui cauza fracturilor la vârsta a treia. Se asociază strâns cu un istoric de instabilitate sau cu întreruperea definitivă prematură (înainte de 45 de ani) a ciclului menstrual, indiferent de cauză (postoperator, farmaceutic sau după o activitate fizică intensă sistematică). În principal, se asociază cu femeile aflate de mulți ani la menopauză. Poate, însă, să se întâlnească și la bărbați cu valori scăzute ale testosteronului.
Este posibil ca osteoporoza să apară și la persoanele care nu au obiceiuri alimentare corespunzătoare – de exemplu, persoanele care consumă frecvent răcoritoare carbogazoase, alcool sau cafeină. Poate, de asemenea, să apară la persoanele care suferă de anorexie nervoasă sau de afecțiuni gastrointestinale infecțioase, precum și la persoanele obeze care au fost supuse unor operații barimetrice.
Rasele caucaziene și asiatice adulte, fumătorii sau persoanele cu o activitate fizică deosebit de limitată sunt considerate candidate la dezvoltarea osteoporozei. Antecedentele familiale pozitive de osteoporoză sau fracturile provocate ca urmare a unui traumatism minor sunt frecvente la persoanele la care probabil va apare (dacă nu a apărut deja) osteoporoza. La bărbați și femei, incidența apariției fracturilor vertebrale crește odată cu vârsta, deși creșterea este mai intensă la femei față de bărbați.
Alți factori care pot provoca apariția osteoporozei sunt ereditatea, munca prelungită în picioare, lipsa de mișcare, iluminarea artificială (lipsa expunerii directe la lumina solară), gustările rapide și consumul excesiv de cafea.
Importanța prevenirii
Măsurile individuale de prevenire variază, deoarece sunt determinate de modul de viață al fiecărei persoane și de măsura în care o influențează. În primul rând, o alimentație corectă în toate stadiile de viață ale omului, în special la copii, constituie o condiție esențială pentru dezvoltarea corectă a scheletului.
Un factor important de prevenire este nivelul de activitate fizică. Efectuarea sistematică de exerciții fizice, cum ar fi mersul pe jos (OMS propune o medie zilnică de cel puțin 20 de minute de mers pe jos), bicicleta, înotul și sportul se pot dovedi deosebit de utile. Expunerea corectă la radiațiile solare, pe baza recomandărilor dermatologilor, contribuie, la rândul său, la cea mai bună funcționare posibilă a metabolismului musculo-scheletic. În cele din urmă, o contribuție deosebit de importantă în prevenire o au controlul clinic și de laborator, deoarece are un impact decisiv asupra momentului, duratei și tipul intervenției.
Rolul alimentației şi al exercițiului fizic
Alimentația și sănătatea musco-scheletică sunt strâns legate între ele. Alimentația sănătoasă contribuie atât la prevenirea, cât și la gestionarea eficientă a osteoporozei, iar în cazurile unui consum inadecvat de substanțe nutritive, riscul de apariție a
osteoporozei crește semnificativ. Alimentația mediteraneeană este tipul reprezentativ.
Există diverse categorii de alimente, substanțe nutritive și vitamine care sunt considerate necesare. Un punct comun îl reprezintă diversitatea alimentelor și echilibrul în consumul acestora. Astfel, proteinele de origine animală și nonanimală, carbohidrații, dar și acizii grași (în special omega), în proporții și frecvențe corecte, asigură o adecvare nutrițională. O importanță deosebită în întărirea oaselor o au fructele și legumele de toate culorile, peștele, oul, preparatele din lapte, ciupercile și fructele uscate (migdale și nuci ca surse de calciu și respectiv magneziu). În cele din urmă, este contribuția unei hidratări adecvate pentru funcționarea metabolică normală.
Osul, ca țesut viu, răspunde la exercițiul fizic și devine mai puternic. Două tipuri de exerciții sunt importante pentru construirea și menținerea masei osoase și a densității:
1. Exerciții de întărire cu greutăți ușoare și medii, în care rezistența musco-scheletică la forțele gravitaționale îmbunătățește masa musculară și consolidează oasele.
2. Exerciții de propriocepție, pentru îmbunătățirea mersului, a echilibrului, coordonarea mișcărilor prin joncțiune neuro-musculară. Reprezintă probabil tipul ideal de exerciții pentru persoanele vârstnice, care sunt mai vulnerabile și predispuse la căderi.
Beneficiul mineralelor și vitaminelor
O serie de vitamine, minerale și metale asigură o activitate metabolică normală a aparatului musculo-scheletic. Între cele mai importante enumerăm:
• calciul, fosforul, magneziul, sodiul, borul, fluorul, cromul și zincul
• vitamina D3, care este absolut necesară pentru prevenirea și combaterea osteoporozei – în special 25(ΟΗ)D3, dar și 1,25(OH)D3. Insuficiența sau lipsa „hormonului“ 25(OH)D3 este legată direct de osteoporoză, deoarece această „biomoleculă“ reprezintă un factor de modificare metabolic important al aparatului musco-scheletic.
• vitaminele K2 și C, iar datele recente se concentrează pe acțiunea benefică a vitaminelor B6 și B12, dar și pe acidul folic.
