Ascuns adânc în nordul îndepărtat al Kenyei, în inima ţinutului Samburu, un sat locuit numai şi numai de femei marchează în acest an un sfert de secol de la înfiinţare. Satul se numeşte Umoja şi a fost fondat în 1990 de către Rebecca Lolosoli, care a dorit să creeze un refugiu pentru femeile supuse abuzurilor de tot felul, acesta fiind probabil unul dintre puţinele locuri de pe Pământ unde accesul bărbaţilor este interzis.
Povestea satului şi a locuitoarelor acestuia a fost prezentată într-un articol publicat de Daily Mail. De la înfiinţare, Umoja a reuşit să devină un colţ de rai, unde sunt adăpostite şi protejate femei şi fete care au căzut victime ale violenţei sexuale şi domestice, violurilor şi diverselor acte de barbarie, inclusiv mutilarea genitală. Pentru că este un loc creat de femei pentru femei, bărbaţii nu sunt deloc bineveniţi aici. Accesul le este interzis, fapt ce a generat nemulţumire şi a dezlănţuit mânia bărbaţilor, ajungându-se până la ameninţări la adresa Rebeccări Lolosoli, întemeietoarea satului.
Umoja se află în apropierea Rezervaţiei Naţionale Samburu şi, la început, a fost o aşezare unde îşi duceau traiul doar 15 femei, între acestea femei abuzate şi fete care şi-au găsit aici un loc unde să se refugieze pentru a scăpa de căsătoriile impuse de părinţi. În 25 de ani, satul a crescut şi a înflorit, astfel că, în prezent, aici au ajuns să trăiască 47 de femei şi 200 de copii. Tocmai de aceea, în Umoja există acum nu doar un dispensar, ci şi o şcoală, ambele funcţionale.
Principala sursă de venit a femeilor din acest sat îndepărtat este crearea de bijuterii cu mărgele pe care le vând în special turiştilor, dar aşezarea îşi completează veniturile cu banii obţinuţi din gestionarea unui soi de tabără, organizată la marginea satului, unde turiştii au acces în schimbul plăţii unui bilet de intrare. „Am economisit luni întregi pentru avansul de care am avut nevoie pentru a cumpăra această bucăţică de pământ, am avut nevoie de 200.000 de şilingi kenyeni (aproximativ 2.700 de dolari). După ce am depus cererea de cumpărare, mai mulţi bărbaţi au venit peste noi şi ne-au bătut, spunând că femeile nu ar trebui să deţină pământ“, a mărturisit Rebecca Lolosoli într-o postare publicată pe pagina de internet a satului.
Traume, abuzuri, suferinţă
Femeile din Umoja nu s-au lăsat însă intimidate, iar în prezent ideea unui astfel de refugiu pentru femeile abuzate se bucură de un succes atât de mare încât în apropiere a fost construită o aşezare similară, numită Unity („Unitate“). Totuşi, unele dintre femeile care trăiesc în Umoja au rămas traumatizate de experienţele prin care au trecut – în special femeile, care spun că au fost violate de soldaţii britanici mobilizaţi în zonă.
Tot în Umoja se află şi femei care se plâng şi suferă din cauza culturii patriarhale practicate în tribul Samburu, care obligă fetele şi femeile să joace doar un rol secundar, de subordonare în comunitate. O practică specială din cauza căreia suferă tinerele este aceea a „căsătoriei temporare“, practică prin care adolescentele din trib sunt „cuplate“ cu războinici mult mai în vârstă, aleşi de tații fetelor.
Alte femei au fost căsătorite cu bărbaţi care erau şi de trei ori mai în vârstă. Mary, acum de 34 de ani, a fost vândută, pe când avea doar 16 ani, unui bătrân de 80 de ani, familia ei primind în schimb o cireadă de vite. O altă locuitoare din Umoja, Jane, a povestit că a fugit de acasă pentru a scăpa de bătăile repetate pe care i le aplica soţul său. Şi-a luat şi copiii cu ea, pentru a-i scăpa pe micuţi de calvar. „Vreau ca atunci când vor fi mari, copiii mei să fie liberi să se căsătorească când vor vrea şi cu cine vor dori. Vreau să le ofer libertatea de a face propriile lor alegeri“, a explicat Jane. Iar în Umoja – unde liderele comunităţii refuză să aprobe căsătoria fetelor din fragedă pruncie, mutilarea genitală sau abuzurile de orice fel -, speranţa la un viitor mai bun pentru copii este întemeiată.
