Cine a descoperit pentru prima dată Lumea Nouă? La această întrebare a încercat să răspundă scriitorul american Brian Dunning, preluat de www.scientia.ro. În anul 1492, Columb a navigat spre vest şi a fost considerat primul european care a pus piciorul pe ţărmurile celor două Americi. Apoi, s-au găsit dovezi că exploratorii vikingi, conduşi de Leif Ericson, ar fi ajuns în Lumea Nouă
cu cinci secole înaintea genovezului.
Această incertitudine istorică a condus la o controversă minoră în ceea ce priveşte identitatea exploratorului care a ajuns primul în Lumea Nouă. Unii autori au sugerat că amiralul chinez Zheng He a ajuns pe continentul american cu doar câţiva ani înaintea lui Columb. Apoi, cineva a descoperit petroglifele (inscripțiile pe piatră n.r.) din Virginia de Vest, care păreau să indice că un navigator irlandez din secolul al VI-lea, Sfântul Brendan, ar fi ajuns înaintea tuturor pe noul continent. În cele din urmă, la toţi aceşti exploratori de naţionalitate spaniolă, italiană, vikingă, chineză şi irlandeză s-au alăturat şi musulmanii, atunci când cercetătorii au prezentat dovezi arheologice şi documentare care arătau că musulmanii din Africa de Vest ar fi ajuns, de fapt, primii în Lumea Nouă.
Aceştia ar fi cei cinci pretendenţi principali la onoarea de a fi primul explorator care a descoperit America.
Columb
Deci, nu există nicăieri nici o urmă de îndoială reală în legătură cu povestea binecunoscută a lui Columb. El a ajuns în Bahamas în anul 1492 şi, deşi a crezut că a ajuns în India, de fapt, a ajuns pe un continent mare, care i-a blocat drumul. Cu ocazia unui număr de trei curse efectuate în următorii doisprezece ani, el a explorat Caraibe, partea de nord a Americii de Sud şi coasta Americii Centrale. Pe urmele lui au venit colonişti şi alţi exploratori şi, deoarece s-a crezut că el a fost primul care a păşit pe noul continent, s-a considerat că descoperirea Lumii Noi a fost realizată de europeni.
Acum să ne uităm şi la ceilalţi candidaţi, pe rând, mergând înapoi în timp de la perioada în care a trăit Columb.
Musulmanii şi harta lui Piri Reis
Musulmanii susţin că nu a fost doar un singur explorator şi că au existat cunoştinţe generale privind Lumea Nouă înainte de Columb, acestea fiind obţinute anterior de alţi vizitatori europeni. Piri Reis a fost un amiral turc otoman şi cartograf naval care a murit în anul 1553. Numele său înseamnă căpitanul Piri. El este cunoscut mai ales pentru o hartă pe care a desenat-o în anul 1513, cunoscută astăzi ca harta Piri Reis. Această hartă este frecvent menţionată de unii adepţi ai istoriei alternative, care afirmă că ea ar fi o reprezentare deosebit de exactă a întregii lumi, indicând prin aceasta că Piri trebuie să fi avut cunoştinţe mult superioare celor ale lui Columb. În acest fel, ar rezulta că istoria tradiţională este greşită şi că primii otomani au călătorit în întreaga lume, inclusiv pe cele două continente americane, din Cuba până în Brazilia, şi chiar în Antarctica. Harta lui Piri Reis este o referinţă de bază pentru aproape toate afirmaţiile moderne cu privire la marinarii musulmani care ar fi ajuns primii în Lumea Nouă.
Nu există nici o urmă de îndoială asupra importanţei istorice a hărţii lui Piri Reis. Cu toate acestea, cele mai multe dintre afirmaţiile senzaţionale din jurul acesteia sunt inexacte. În principal, ea nu schimbă istoria tradiţională, deoarece se potriveşte cu aceasta chiar acolo unde ne-am aşteptat. În notele sale de pe hartă, Piri a scris că el a realizat-o pe baza a aproximativ 20 de alte hărţi existente ce proveneau de la alte naţiuni din Europa şi Asia. Printre acestea se numărau hărţi antice greceşti ale Mării Mediterane şi Oceanului Indian, hărţi arabe ale Indiei, hărţi portugheze ale Pakistanului şi Chinei şi ultimele hărţi ale lui Columb, care arătau Insulele Caraibe şi o parte din coasta de est a continentului american.
Harta sa nu este nici pe departe la fel de exactă sau completă pe cât se afirmă de obicei. La o analiză mai atentă, se observă că principalele sale caracteristici sunt greşite. Se crede astăzi că explicaţia acestui lucru se datorează faptului că Piri nu a avut toate informaţiile necesare pentru a putea asambla toate hărţile individuale pe care le-a avut la dispoziţie. Pe harta lui Piri, Brazilia apare legată de Antarctica şi se crede că acest lucru s-a datorat unui efort de a include presupusa Terra Incognita. De asemenea, coasta Americii de Sud apare rotită pentru a se potrivi în pagină.
Zheng He
Zheng He a fost un mare amiral chinez din secolul al XV-lea, care a murit cu doar 18 ani înainte de naşterea lui Columb. Este binecunoscut şi există dovezi documentate asupra faptului că Zheng a călătorit spre sud şi la vest de China, ajungând până în Africa, dar nu a existat niciodată vreo dovadă că el s-a aventurat spre est peste Pacific pentru a ajunge în Lumea Nouă. Totul s-a schimbat însă în anul 2006, atunci când un avocat chinez, Liu Gang, a anunţat descoperirea unei hărţi ce a fost copiată în anul 1763 după un original din anul 1418 intitulat „O hartă generală de geografie a tot ce există sub cer“. Harta arată continentele americane în toată splendoarea lor şi ar reprezenta o dovadă că nişte cartografi chinezi ce au navigat alături de Zheng He au reuşit să ajungă în Lumea Nouă venind din altă direcţie.
Din păcate, anunţul său cu privire la existenţa acestei hărţi nu a fost primit foarte bine. Aproape nimeni nu a luat în serios această hartă. Ea era, în mod evident, o copie a unei hărţi franceze binecunoscută din anii 1600, după cum rezultă din reprezentarea Californiei sub forma unei insule. De asemenea, ea conţine erori în textul prezent pe hartă. Unul dintre caracterele chinezeşti din titlu este utilizat greşit, o eroare deloc surprinzătoare în cazul unui falsificator modern familiarizat cu chineza simplificată, dar care nu ar fi fost făcută de către un utilizator al chinezei tradiţionale din dinastia Qing.
Leif Ericson
Leif Ericson a fost fiul lui Erik cel Roşu, un viking care s-a stabilit primul în Groenlanda. Leif a mers pe urmele tatălui său şi a fondat prima colonie în Vinland. O mare parte din explorările sale care au avut loc în vestul Islandei sunt cunoscute din două scrieri nordice denumite „Saga Groenlandei“ şi „Saga lui Erik cel Roşu“. Problema cu aceste scrieri este că nu reprezintă documente istorice de încredere, ele concentrându-se asupra persoanelor dintr-o naraţiune sau poveste la modă. Vinland cel Bun a fost menţionat în aceste legende şi se crede că el a colonizat acele locuri în jurul anului 1000 d.Hr.
Din fericire, o serie de dovezi empirice mai de încredere s-au adăugat la povestea lui Leif Ericson. În anul 1960, arheologii au descoperit nişte ruine aflate în extremitatea nordică a insulei Newfoundland. Ele se numesc L’Anse aux Meadows sau Jellyfish Cove şi reprezintă cele mai bune situri ale populaţiei scandinave care au fost descoperite pe coasta de est. În satul respectiv s-au găsit clădiri, un hangar pentru bărci cu tot felul de resturi de lemn şi piese din fier, precum şi numeroase alte relicve care-l leagă, dincolo de orice urmă de îndoială rezonabilă, de nordicii europeni. Noi nu ştim sigur dacă L’Anse aux Meadows a făcut parte din Vinland ori nu sau dacă a avut vreo legătură cu Leif Ericson, dar ştim că nordicii au trăit în acel sat în timp ce legendele i-au plasat în apropierea acelor locuri.
Sfântul Brendan
Sfântul Brendan a fost un călugăr irlandez legendar din secolul al VI-lea care a navigat în jurul insulelor britanice. El este cunoscut doar datorită a două anale vechi, denumite „Călătoria călugărului Sfântul Brendan“ şi „Viaţa lui Brendan“. Se spune că el a navigat către Isle of the Blesse sau Insula Sfântul Brendan. Se presupune că aceasta se afla în largul coastelor Africii, dar trebuie să reţinem că noi am aflat despre Brendan şi despre insula sa numai din legende.
Cu toate acestea, în anul 1983, revista Wonderful West Virginia a publicat trei articole în care se susţinea că s-au descoperit unele petroglife vechi care ar dovedi că Sfântul Brendan a ajuns în Lumea Nouă în jurul anului 525 şi a lăsat acele petroglife despre care se spune că ar fi scrise într-un vechi dialect irlandez numit ogam. Ele au fost numite petroglifele Horse Creek. Au fost traduse de dr. Barry Fell şi s-au dovedit creştine. De atunci, în unele texte se susţine că Sfântul Brendan ar fi primul european care a ajuns în Lumea Nouă.
Cu toate acestea, din păcate, lista de probleme în legătură cu această afirmaţie este lungă. Nici un arheolog serios nu a studiat vreodată acele gravuri, deoarece nimeni nu a crezut că ele ar reprezenta o scriere. Se crede că acestea reprezintă, pur şi simplu, doar nişte marcaje care au fost executate de nativii americani cu ajutorul unor instrumente. Petroglifele au fost descoperite iniţial de nişte amatori care nu aveau competenţe lingvistice şi care au umplut marcajele existente cu cretă în locurile în care aceştia au crezut că sunt executate linii. De asemenea, ei le-au fotografiat. Dr. Barry Fell, un biolog marin pensionat, a văzut doar acele fotografii şi nu a inspectat niciodată situl. Experţii ogam au contestat traducerea dr. Fell şi chiar reprezentarea literelor. În concluzie, mai multe informaţii poate vor ieşi la iveală în viitor, dar până în prezent petroglifele din Virginia de Vest nu au credibilitate arheologică.
Şi acum, pentru a ne referi la scorul obţinut, avem un câştigător: vikingii, sub conducerea şi probabila prezenţă a Leif Ericson. Ceilalţi, de naţionalitate italiană, spaniolă, portugheză, irlandeză şi turcă, se situează imediat în urma câştigătorului.
