Sunt lumini slabe, mişcătoare, care seamănă cu nişte lanterne. Farmecul lor a dat naştere
la nenumărate legende, care mai de care mai fantezistă, relatează www.meteoweb.eu.
Englezii le numesc „Will o’ the Wisp“, acesta fiind numele cel mai comun pe care îl poartă aceste lumini misterioase, despre care se spune că ar conduce călătorii de pe poteci bune înspre mlaştini periculoase. În general, aceste luminiţe seamănă mult cu o flacără. De aproape, pot părea roşii, albastre sau galbene, însă niciodată albe. Uneori, flacăra are o poziţie fermă, strălucind cu putere în apropierea solului sau la mică distanţă deasupra acestuia. Alteori, poate apărea într-o mişcare rapidă, sărind şi apoi separându-se în luminiţe mai mici, care sunt văzute apropiindu-se, îndepărtându-se, pentru ca mai apoi să se unească. Originea lor este un mister. O posibilă explicaţie pentru aceste lumini este existenţa gazelor de mlaştină – metan natural format prin descompunerea vegetaţiei. Se crede că acest gaz se aprinde uneori spontan, formând flăcări deasupra solului. Alţii pun prezenţa lor pe seama unui fenomen chimic produs de fosfină. Astfel s-ar explica prezenţa unei flăcări descrise ca fiind „rece“ de către martori.
Legende şi povestiri
Legende pe marginea acestui fenoment există în toată Anglia, luminile purtând adesea nume în funcţie de zonă. De-a lungul timpului, au apărut diferite explicaţii pentru fenomenul „Will o’ the Wisp“, cea mai comună fiind aceea că ar fi spirite malefice, morţi sau entităţi cu o inteligenţă nonumană. Unii spun că aceste lumini au o natură răutăcioasă şi deseori malefică, ademenind călătorii neatenţi în situaţii periculoase. De exemplu, în cartea „Spirite Britanice“, Wirt Sikes are o povestire despre un „Will o’ the Wisp“ (Pwca) din Ţara Galilor. Se spune că un ţăran care călătorea spre casă noaptea a văzut o lumină strălucitoare trecând pe lângă el; privind mai de aproape, el a observat că misterioasa lumină semăna cu o lanternă ţinută de „o creatură mică, cu trăsături şirete“, care l-a urmărit câteva mile; brusc, ţăranul s-a pomenit pe marginea unei prăpăstii cu o cascadă zgomotoasă, căzând sub el. În acel moment, creatura cu laterna a sărit peste prăpastie, a intensificat lumina şi a ridicat-o deasupra capului cu un râs răutăcios, apoi a stins-o lăsându-l pe nefericitul om departe de casă, într-un întuneric total, la marginea prăpastiei.
Suflete pierdute
Nu întotdeauna aceste lumini sunt atât de periculoase. Există şi poveşti despre aceste entităţi în care sunt prezentate ca paznici de comori care îi ghidează pe cei îndeajuns de curajoşi pentru a-i urma până la acestea.
În alte părţi, aceste spirite sunt asociate cu cei care după moarte nu au putut ajunge nici în rai, nici în iad şi acum rătăcesc disperaţi pe pământ, călătorind aiurea. Katherine Briggs povesteşte despre un astfel de spirit, numit ,,Will the Smith“, în cartea ei ,,Dicţionar al spiritelor naturii“. Se spune că Sfântul Petre a acordat a doua şansă unui fierar sucit, pe nume Will, să trăiască pe pământ pentru o vreme. Will a ales însă să trăiască în aşa mare răutate încât a fost condamnat să rătăcească pe pământ drept pedeapsă. Diavolul i-a dăruit un cărbune încins cu care să se încălzească în călătoria lui dezolantă prin ţinuturile sălbatice, pe care el îl foloseşte şi ca să conducă trecătorii în mlaştini. De asemenea, în unele zone, aceste lumini sunt considerate semne ale morţii şi când erau văzute în cimitire erau cunoscute drept lumini ale cadavrelor. În alte povestiri se spune că lumina era văzută în locuri unde o tragedie era pe cale să se întâmple.
Acest fenoment poartă diferite nume, în funcţie de regiune:
Hertfordshire şi estul Angliei: lanterna hobbitului
Lancanshire: Peg-a-Lantern
Cornwall şi Sommerset: Joan the Wad
Worchestershire: pinket
Partea de vest: Jacky lanternă
Scoţia: spunkies
Tara Galilor: Pwca şi Ellyldan
Warwickshire, Gloucestershire: lanterna lui hobbedy
Norfolk: will o the wikes
Yorkshire de Nord, Northumberland: Jenny cu lanternă
