Medicina hi-tech îl transformă pe om tot mai mult într-o adevărată maşină, relatează repubblica.it
Sisteme informatice care permit persoanelor cu handicap vizual să vadă din nou, proteze cibernetice pentru persoanele cu dizabilităţi, toate acestea demonstrează faptul că, prin intermediul medicinei hi-tech, omul are tendinţa să se transforme din ce în ce mai mult într-o maşină, apropiind realitatea tot mai mult de domeniul ştiinţifico-fantastic. Mai nou, prin implantarea în craniu a unui software, pacienţii îşi pot recupera capacitatea de vorbire. După realizarea implantului, respectiv introducerea cipului între calota craniană şi creier, pacientul poate vorbi din nou. Meritul îi revine profesorului Frank Guenther, de la Departamentul Cognitive and Neural Systems din cadrul Universităţii din Boston, care a transformat în realitate scenariul SF propus de pelicula „Johnny Mnemonic“, cu Keanu Reeves în rolul principal. Profesorul a deschis craniul unui om şi a introdus un dispozitiv cu totul special. Aparatul îl ajută pe pacient să transforme gândurile în limbaj. Sistemul a fost testat pe un bărbat de 26 de ani, paralizat în urma unui accident vascular cerebral, conştient şi cu abilităţi cognitive intacte.
Testare cu succes
Oamenii de ştiinţă au implantat un electrod la adâncimea de aproximativ 5 milimetri în acea parte a creierului care răspunde de planificarea vorbirii. După câteva luni, celulele nervoase s-au unit cu acel electrod, producând semnale detectabile.
„Cu toate acestea, a fost nevoie de mai mulţi ani pentru a dezvolta un sistem informatic care ar putea detecta în undele produse de creier acele elemente ce ţin de vorbire“, a povestit Frank Guenther. „Neuronii bombardează în permanenţă cu unde electrozii, dar există o schimbare subtilă în rata de bombardare. Problema a fost să încercăm să decodificăm acest proces“, a spus Guenther.
Primele „cuvinte“ detectate au fost trei vocale, dar viteza cu care discursul „gândit“ a fost transpus în semnal sonor a constituit aproximativ 50 de milisecunde – aceeaşi cantitate de timp necesară în procesul natural de vorbire.
Electrodul integrat în creier amplifică semnalele neuronale şi le transformă în unde radio FM, care sunt transmise fără fir, prin scalpul subiectului, la două bobine care servesc drept antene de primire.
Semnalele sunt apoi dirijate într-un sistem care digitalizează, sortează şi decodează informaţia primită. Rezultatele sunt introduse într-un program care sintetizează vorbirea. Acest program poate rula pe orice calculator.
„Cel mai important este că acest experiment demonstrează faptul că cineva care este paralizat ar putea vorbi în timp real, fără a mai trece printr-un proces complicat de dactilografiere. Această comunicare este foarte importantă pentru că aceşti oameni sunt complet izolaţi de restul lumii“, a declarat Guenther.
Alte invenţii
Îi puteţi spune minte bionică, „upgrade al creierului“ sau „braintech“. Oricum ar fi, cel puţin un lucru este sigur: asistăm la o apropiere tot mai mare a omului de robot. Deocamdată, toate aceste invenţii vin în ajutorul pacienţilor cu diferite dizabilităţi. Este şi cazul noii tehnologii denumite BrainGate, care presupune implantarea unui cip direct în craniul unei persoane, pentru ca acesta să detecteze impulsurile electrice. Acestea sunt, apoi, transmise către un computer special, care transformă gândurile în acţiuni precum mişcarea cursorului pe ecran sau deschiderea şi închiderea unei proteze la mână. În prezent, prototipul BrainGate este testat pe oameni cu dizabilităţi fizice severe.
De asemenea, cercetătorii de la Colegiul din Londra au dezvoltat Active Book, un cip implantabil care trimite impulsuri electrice către muşchii paralizaţi ai corpului uman. Având dimensiunea unei unghii, dispozitivul se strecoară printre rădăcini nervoase, trimiţând impulsuri electrice direct către coloană. Prin implantarea mai multor cipuri, cercetătorii speră să stimuleze suficiente grupuri musculare pentru a permite activităţi precum mersul pe bicicletă sau vâslitul. De asemenea, zeci de oameni de ştiinţă lucrează la dezvoltarea implanturilor de retină care să redea vederea celor care şi-au pierdut-o. Un astfel de proiect este Retina Implant, care se desfăşoară la Institutul de Cercetare Oftalmologică din Germania. Cercetătorii germani lucrează la un cip cu fotocelule, care absoarbe lumina pe măsură ce aceasta pătrunde în ochi şi o converteşte în semnale electrice. O sursă de energie externă, plasată în spatele urechii, furnizează energie dispozitivului. Cipul îşi asumă rolul fotoreceptorilor care au fost distruşi de bolile retinei.
