Anul trecut, oamenii de ştiinţă anunţau cu surle şi trâmbiţe că neutrinii sau particulele subatomice au depăşit viteza luminii. În cele din urmă, s-a demonstrat că aceasta este doar ultima dintre erorile oamenilor de ştiinţă, relatează repubblica.it
Referindu-se la teoria potrivit căreia Universul are o natură statică, celebrul fizician Albert Einstein a spus: „Constanta cosmologică este cea mai mare gafă din viaţa mea“. Acum 100 de ani, oamenii de ştiinţă credeau ca universul este constant şi invariabil. Einstein a inventat constanta cosmologică pentru a extinde conceptul spaţiu-timp, după ce propriile sale ecuaţii ce priveau relativitatea generală nu permitea cosmosului să rămână static, aşa cum era de aşteptat.
Einstein a renunţat însă la constanta cosmologică și a considerat drept cel mai mare eşec al său prezicerea, în teorie, a unui univers în expansiune înainte ca acest lucru să fie dovedit în practică. La puţin timp după aceasta însă, astronomul Edwin Hubble a descoperit că universul se extinde, susţinând astfel teoria relativităţii generale.
Erori… moderne
Însă, de-a lungul istoriei, oamenii de ştiinţă s-au înşelat de multe ori în ceea ce priveşte rezultatele studiilor lor. Cel mai recent exemplu se referă chiar la cel mai important experiment ştiinţific al anului trecut, cel care a anunţat că particulele subatomice au depăşit viteza luminii. Din câte se pare, în realitate, nu a fost vorba decât de o eroare experimentală.
Analiza tehnică a experimentului efectuată de specialiştii CERN a arătat că rezultatele şocante, ce sugerau că bariera vitezei luminii a fost doborâtă, au fost provocate de un cablu defect ce conecta aparatul GPS de sistemul computerizat folosit pentru a cronometra particulele lansate de la CERN spre laboratorul subteran din Gran Sasso, aflat la 720 de kilometri distanţă.
În experiment, particulele neutrino ajungeau la destinaţie cu 60 de nanosecunde mai repede decât ar fi fost posibil, conform teoriei relativităţii enunţate de Albert Einstein. Potrivit analizei tehnice, rezultatul şocant a fost provocat de un cablu de fibră optică ce conecta sistemul GPS de un computer. După ce conexiunea defectă a fost reparată, diferenţa inexplicabilă de 60 de nanosecunde a dispărut.
Şi pentru specialiştii CERN este din nou valabilă o maximă a lui Jules Verne, din celebrul volum „Călătorie spre centrul Pământului“: „Ştiinţa, băiatul meu, este făcută din greşeli! Însă, sunt greşeli utile, pentru că pas cu pas ne duc spre adevăr“.
Drumul spre adevăr
Însă, specialiştii CERN nu sunt singurii care pentru a ajunge la adevăr au dat-o în bară. Din 2001 şi până în 2011, studiile retrase din revistele ştiinţifice după descoperirea unei erori s-au înmulţit de 15 ori (numărul articolelor publicate a crescut cu doar 14%), reiese dintr-un studiu realizat de Reuters şi Wall Street Journal. Când un studiu este retras, de aceeaşi soartă au parte şi toate experimentele care s-au bazat ulterior pe acesta. Iată de ce datele falsificate pe un tip de vaccin anticancer în 2011 au aruncat la gunoi alte 18 studii şi un deceniu de experimente la Mayo Clinic.
Printre exemplele de cercetători care au dreptate chiar şi atunci când se înşală mai există o poveste, care, deşi nu este atât de elocventă ca în cazul lui Einstein, este la fel de paradoxală. Protagonistul ei este fizicianul Robert Millikan. Acesta nu numai că era „acuzat de şovinism, maschilism şi antisemitist faţă de studenţi“, dar se spune că în plus era obişnuit să umble la rezultatele studiilor sale. Altfel spus, publica doar ceea ce îi convenea. Din „viciu în viciu“, Millikan a ajuns la măsurarea masei electronului, considerată corectă şi în zilele noastre. În acest fel, în 1923, el a primit premiul Nobel.
Fraude ştiinţifice
În timp ce a devenit un lucru cunoscut că experimentele şi erorile „merg mână în mână“, există alte date ceva mai îngrijorătoare care reies dintr-un studiu al Journal of Medical Ethics. În studiile de medicină şi biologie, erorile s-au dublat între 2004 şi 2009, în timp ce fraudele s-au multiplicat de şapte ori. Exemplul cel mai „nevinovat“ este cel al medicului William Summerlin de la Sloan-Kettering Cancer Center din New York, care afirma că a transplantat fragmente de piele de la şoricei negri la şoricei albi, fără nici un fel de consecinţe. Sommerlin a fost solicitat de şeful lui, Robert Good, să repete experimentul. Disperat, acesta încearcă să scape de suspiciuni pictând şoarecii albi cu un tuş cenuşiu. Trucul a fost imediat descoperit şi impostorul – obligat să-şi dea demisia. După părerea lui P.B. Medawar, laureat al Premiului Nobel pentru medicină în 1960, poate cel mai important motiv al fraudei ştiinţifice este reprezentat de convingerea oamenilor de ştiinţă că o teorie încă nedovedită reprezintă un adevăr absolut.
