Anxietatea din oglindă

Obiceiul de a exagera cu privitul în oglindă poate avea efecte negative asupra stării psihologice, se arată într-un articol publicat recent de Daily Mail. Unii dintre noi se uită în oglindă din pură vanitate, alţii pentru că nu sunt mulţumiţi de felul în care arată şi încearcă să găsească ceva ce poate fi schimbat. Oricare ar fi motivul pentru care ne privim cu insistenţă reflecţia din oglindă, acest obicei ne face mai mult rău decât bine. Un studiu iniţiat de o echipă de cercetători de la Institutul de Psihiatrie din Londra a folosit drept „cobai“ 25 de persoane diagnosticate cu dismorfofobie (o tulburare psihologică manifestată prin preocuparea extremă pentru un defect fizic imaginar sau îngrijorarea excesivă legată de un defect fizic minor) şi 25 de persoane de „control“, jumătate din total fiind femei. Toţi au fost supuşi la două teste. Pentru primul a fost nevoie ca subiecţii să se privească în oglindă timp de 25 de secunde, iar înainte şi după această acţiune, cu ajutorul unui chestionar, s-a evaluat gradul de mulţumire simţită de fiecare voluntar în legătură cu aspectul fizic. În al doilea test, toţi subiecţii au fost rugaţi să se privească în oglindă cel puţin zece minute fără întrerupere, după care au fost din nou evaluaţi. S-a constatat că toţi subiecţii deveneau din ce în ce mai îngrijoraţi şi mai deprimaţi în privinţa aspectului lor, pe măsură ce petreceau timp doar cu imaginea din oglindă, analizând în detaliu felul în care arată. Acest rezultat a fost surprinzător chiar şi pentru iniţiatorii studiului, care se aşteptau ca privitul prelungit în oglindă să aibă efecte negative doar asupra acelora dintre voluntari care deja fuseseră diagnosticaţi cu dismorfofobie. Surpriza a venit din partea voluntarilor „sănătoşi“, care, după ce s-au privit în oglindă timp de zece minute, au început să dea semne de nelinişte şi îngrijorare în privinţa propriului aspect. Cercetătorii au explicat că acest rezultat se datorează faptului că, în mod normal, persoanele fără probleme psihice nu petrec atât de mult timp în faţa oglinzii, astfel că aceşti subiecţi devin mai repede stresaţi dacă sunt nevoiţi să-şi privească propria reflecţie prea mult.