Tabuurile alimentare sunt diferite de la ţară la ţară. În timp ce în Europa şi în Occident, în general, consumul insectelor în scop alimentar este considerat un obicei dezgustător, în alte zone din lume, precum anumite regiuni asiatice şi africane, insectele sunt doar o altă sursă de hrană, relatează www.ditadifulmine.com.
Deşi pe Bătrânul Continent obiceiul de a mânca insecte este considerat de-a dreptul dezgustător, pentru mulţi africani şi asiatici situaţia este complet diferită, aceștia considerând insectele ca fiind o sursă de hrană ca oricare alta. De altfel, cele mai multe dintre insecte nu sunt deloc periculoase pentru sănătate. Ba chiar dimpotrivă. Multe dintre ele sunt o sursă de proteine, sunt gustoase şi au arome care pentru mulţi dintre noi seamănă cu cele ale unor „mâncăruri normale“. De altfel, potrivit cifrelor Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru alimentaţie şi agricultură, în prezent sunt consumate pe glob cel puţin 527 de specii de insecte. De asemenea, insectele sunt consumate în 29 de ţări asiatice şi în 23 de ţări americane. În Thailanda, aproximativ 200 de specii de insecte sunt considerate comestibile. În Mexic, numărul speciilor consumate se ridică la 500. De altfel, acest obicei este tot mai încurajat, având în vedere că producţia de insecte nu este costisitoare, protejează mediul, deoarece nu produce gaze cu efect de seră, şi poate asigura o hrană sănătoasă pentru un număr mare de persoane. Tocmai din acest motiv, şi SUA, şi Canada încep treptat să îşi concentreze atenţia asupra acestui tip de alimentaţie, așa că nu trebuie să vă miraţi dacă găsiţi în meniurile restaurantelor şi specialităţi precum furnici cu miere, lăcuste prăjite sau larve trase în ciocolată. La fel de adevărat este însă că, pentru cei mai mulţi dintre occidentali, entomofagia (consumul de insecte) continuă să rămână un obicei barbar.
Un obicei milenar
Entomofagia, denumirea ştiinţifică a tradiţiei de a consuma insecte, există încă de acum câteva milenii, fără nici un fel de consecinţe pentru sănătate care rezultă din această practică. Insectele au făcut parte din alimentaţie încă de acum câteva mii de ani, astfel că în picturile rupestre din Altamira, în Spania, putem găsi o serie de reprezentări ale unor stupi de albine sălbatice, care sugerează faptul că, în trecut, fiinţele umane s-au hrănit cu larvele albinelor, ca să nu mai vobim de mierea produsă de acestea.
Consumul de insecte datează de mii de ani, este menţionat inclusiv în Biblie, în Levitic 11:21-22: „Dar din toate insectele înaripate, care umblă în patru picioare, să mâncaţi numai pe acelea care au fluierele picioarelor de dinapoi mai lungi, ca să poată sări pe pământ. Din acestea să mâncaţi următoarele: lăcusta şi soiurile ei, solamul şi soiurile lui, hargolul şi soiurile lui, şi hagabul cu soiurile lui“. Tot în Biblie se menţionează că Ioan Botezătorul mânca doar lăcuste şi miere. De asemenea, consumul de lăcuste era popular la romani şi vechii greci atât în rândul celor săraci, cât şi în cel al bogaţilor. Un celebru gurmand roman, Lucullus, obişnuia să consume larve de rădaşcă hrănite cu tărâţe îmbibate în vin şi apoi prăjite.
Soluţie pentru viitor
În plus, insectele ar putea constitui şi o soluţie pentru rezolvarea malnutriţiei, care afectează peste un miliard de oameni în prezent. De altfel, ONU a demarat la începutul anilor 2000 o serie de programe pentru promovarea acestui tip de hrană, care includ cercetarea aportului alimentar, comunicare şi ajutoare pentru ţările care doresc să dezvolte entomofagia. La rândul său, entomologul Manuel Zumbado a început un studiu privind utilizarea insectelor ca sursă alternativă de hrană. În afară de faptul că insectele constituie o sursă optimă de hrană, acestea se reproduc în ritm mult mai rapid decât animalele de carne, fiind o resursă de 20 de ori mai abundentă decât acestea.
Zumbado îşi desfăşoară cercetările în Costa Rica, considerată mediul ideal pentru un studiu asupra insectelor. Costa Rica este, de altfel, celebră pentru cantitatea enormă de specii diferite de insecte, multe dintre acestea necunoscute de oamenii de ştiinţă, indiferent că este vorba de furnici, fluturi viu coloraţi sau alte insecte care au fost descoperite de curând. Studiul lui Zumbado nu se concentrează doar pe insecte, ci şi pe diferite tipuri de ciuperci, utilizate în dieta unor populaţii care trăiesc în Bhutan şi Benin, două state care au cultură alimentară bazată pe consumul de insecte. De altfel, un raport FAO arată că „insectele comestibile constituie o sursă de hrană de înaltă calitate şi reprezintă o excelentă sursă de proteine, grăsimi şi micronutrienţi“. Anumite insecte în formă uscată conţin de două ori mai multe proteine decât carnea animalelor, iar altele, în forma larvară, sunt bogate în grăsimi şi conţin o serie de vitamine şi minerale importante. De asemenea, insectele sunt bogate în fier, calciu, vitaminele B1, B2 şi D, acid linoleic. Zumbado este de părere că pentru a învinge reticenţa occidentalilor faţă de consumul de insecte ar fi necesară introducerea unor astfel de specialităţi în meniul restaurantelor locale, astfel încât populaţia să se obişnuiască mai repede cu ideea, iar această sursă promiţătoare de hrană să li se pară „mai normală“.
