Plasturi din celule stem
O echipă de cercetători de la Universitatea Reading din Marea Britanie a creat în laborator o membrană artificială de sac amniotic – „sacul“ în care fătul se dezvoltă în timpul vieţii intrauterine. Membranele obţinute de oamenii de ştiinţă au fost făcute din celule stem extrase din placentele recoltate după mai multe naşteri, această realizare fiind extrem de importantă întrucât ar putea reduce în mod semnificativ numărul de naşteri premature. Membranele sacului amniotic se rup în mod natural în momentul în care sarcina este dusă la termen, iar bebeluşul este gata să se nască, însă uneori se întâmplă ca aceste membrane să se rupă prematur. Problema este că, din această cauză, sarcina este în pericol şi de cele mai multe ori nu mai poate fi menţinută, pentru că membrana nu se poate repara. Procentul de naşteri premature cauzate de ruperea membranelor care înconjoară fătul este de 40%, iar bebeluşii născuţi înainte de vârsta de 24 de săptămâni au şanse foarte mici de supravieţuire, în timp ce copiii născuţi prematur, dar după acest termen, au, de cele mai multe ori, grave probleme de sănătate.
În comunitatea medicală au mai existat tentative de a rezolva această problemă. Cercetătorii au încercat să creeze membrane artificiale din latex sau din trombocite, însă eforturile au fost în zadar. Doctorul Che Connon, coordonatorul echipei care a realizat fâşii de membrană fetală artificială, este de părere că un tratament eficient ar putea fi disponibil în aproximativ patru ani. „Dintr-o singură donare de celule stem, după naştere vom putea realiza mii de «plasturi» de acest gen, care ar contribui la păstrarea sarcinii“, a declarat Connon. El a explicat că, odată creaţi, aceşti plasturi vor fi aplicaţi, printr-o metodă chirurgicală, pe locul unde sacul amniotic s-a rupt, astfel că membrana va putea fi reparată, iar fătul îşi va putea continua dezvoltarea până la termen. „Putem manipula celulele stem în aşa fel încât să obţinem un material extrem de apropiat de structura membranei fetale naturale“, a spus Connon, care a adăugat că testele clinice vor începe în termen de doi ani, iar tratamentul ar putea fi introdus pe scară largă înainte de anul 2016.
