Triumful marilor eşecuri

Succesul la box-office nu mai este de mult considerat un indice credibil pentru valoarea şi popularitatea unui film

Istoria cinematografiei este plină de insuccese uimitoare, respinse aparent fără apel de public şi de critică, pentru ca după câţiva ani, iar uneori şi după câteva luni să devină adevărate filme de referinţă, relatează it.cinema.yahoo.com. Moti­ve­le sunt greu de înţeles: uneori, pur şi simplu timpul este cel care face ca filmul res­pectiv să fie apreciat la justa valoare, pelicula fiind probabil prea „avangardistă“ pentru anii în care a fost lansată pe marile ecrane. Alteori, la apariţia întârziată a succesului contribuie însă alţi factori legaţi de schimbările neaşteptate în plan social, politic, economic. Sau uneori este o chestiune de gusturi. Cu siguranţă există critici care astăzi nu ar mai scrie răutăţile cu care au etichetat filme care acum sunt printre cele mai iubite şi cunoscute de marele public. De obicei, există două categorii de filme care de la eşecuri au ajuns printre pelicule de referinţă în istoria cinematografiei: cele de nişă, apreciate de cinefilii rafinaţi, şi cele mai populare, pe care, atunci când spectatorii le urmăresc, nu vor decât să vadă un film care să le ofere o emoţie, indiferent de care ar fi acesta.
Un prim exemplu este legendarul film „Timpuri noi“ din 1936, cu Charlie Chaplin în rol principal. Acesta a fost ultimul film în care Chaplin a interpretat personajul Micul Vagabond, pe care îl crease în 1914 şi care îi adusese faima şi simpatia universală. Însă, între timp, lumea se schimbase, iar pentru a înţelege satira socio-politică subtilă şi în acelaşi timp atât de feroce a filmului era nevoie de altă mentalitate, mult prea îndrăzneaţă pentru acea epocă. Oricum ar fi, cert este că, la lansare, filmul a fost un de­zastru, iar în Germania a fost considerat filo-comunist. 

Filme controversate

După lansarea peliculei „Cetățeanul Kane“, în 1941, mulţi s-au întrebat dacă ar mai trebui să i se permită lui Orson Welles să filmeze regia unei noi peliculei. Toate aceste prejudecăţi s-au dovedit complet eronate, pelicula devenind între timp unul dintre punctele de referinţă din cinematografia americană. În aceste condiţii, nu este de mirare că, zece ani mai târziu, un geniu precum Truffaut a mărturisit: „Fac parte din generaţia care şi-a dat seama că vrea să fie regizor după ce a văzut «Cetăţeanul Kane»“.
Nu a fost scutit de critici nici maestrul filmelor western, Sergio Leone, invitat în Statele Unite pentru a filma „Undeva, cândva în Vest“, care ar fi trebuit să fie cea mai grandioasă operă a sa şi datorită bugetului uluitor pus la dispoziţie de Paramount. Cu puţin timp înainte de lansarea peliculei pe marile ecrane, filmul a căzut „victima“ unor montaje şi tăieri cu care regizorul nu a fost de acord, iar încasările au fost cu mult sub aşteptări. Doar mulţi ani mai târziu, „Once Upon a Time in the West“ a fost apreciat la justa valoare şi a intrat în Olimpul cinematografiei de calitate.
De un destin la fel de sinuos a avut parte şi pelicula „Fiica lui Ryan“, penultimul film al lui David Lean, care tocmai fusese elogiat la nivel internaţional datorită legendarului „Doctor Jivago“. În ciuda faptului că a fost distins cu două premii Oscar, filmul a fost aspru criticat, consecinţele afectând atât încasările, cât şi moralul regizorului, care a decis să se retragă temporar din cinematografie. Din fericire, Lane a revenit 16 ani mai târziu, cu ultima sa capodoperă, „Călătorie în India“.

Destin singular

De un parcurs neobişnuit a avut parte şi „Donnie Darko“, al debutantului Richard Kelly. Proiectată pentru prima dată în Statele Unite în 2001, pelicula a fost aproape imediat retrasă de producători, pentru că acel amestec de horror, comedie, SF şi satiră părea că nu place nimănui. Poate peliculei nu i-a fost acordat timpul necesar să se afirme şi să fie înţeleasă de cinefili. Oricare ar fi explicaţia, cert este că în cursul anilor s-a declanşat un „tam-tam“ publicitar spontan, pus la cale de cei câţiva fani, care, exploatând posibilităţile internetului, au promovat pelicula în întreaga lume. Astfel, dintr-un eşec lamentabil, „Donnie Darko“ s-a transformat într-un adevărat succes, obţinând peste zece milioane de dolari doar din încasările pentru versiunea home video. Mai mult de atât, în 2004, filmul a fost lansat cu o completare ulterioară de 20 de minute.