21.7 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024

O viaţă de sex

Trecerea timpului face ca viaţa sexuală a unei femei să sufere unele schimbări, iar relaţiile pe care aceasta le are în cuplu evoluează şi ele în funcţie de modificările care apar

Dorinţa şi viaţa sexuală a femeilor evoluează de-a lungul vieţii, în funcţie de fluctuaţiile hormonale şi de durata cuplului. Odată cu trecerea timpului, cu sosirea pe lume a copiilor şi cu apariţia problemelor inerente, raporturile intime frecvente şi pasionale ce caracterizează orice început de relaţie fac loc treptat unui ritm mai domol, care de cele mai multe ori se bazează pe complicitatea care există între femeie şi partenerul său.

Vârsta şi sexualitatea

O femeie este pregătită din punct de vedere fiziologic pentru primele raporturi sexuale la vârsta pubertăţii (12-13 ani), odată cu instalarea menstruaţiei – primul semn că organismul este pregătit pentru a procrea. Acest lucru nu înseamnă însă că fetele de această vârstă sunt pregătite şi din punct de vedere psihologic pentru această experienţă. Potrivit statisticilor, începutul vieţii sexuale are loc, în general, după vârsta de 17 ani, cu toate că o femeie nu ajunge la maturitate sexuală decât în jurul vârstei de 30 de ani, această maturitate apărând odată cu experienţa. În ceea ce îi priveşte pe bărbaţi, lucrurile stau cam la fel. Potrivit psihologilor, însă, diferenţa ar consta în faptul că instinctul sexual al bărbaţilor este mai puternic, de natură biologică, de aceea raporturile sexuale nu depind foarte mult de context – care, dimpotrivă, contează foarte mult pentru femei.
De-a lungul vieţii, însă, intensitatea dorinţei sexuale este afectată de fluctuaţiile hormonale. Astfel, intensitatea pasiunii scade odată cu ajungerea la menopauză, în cazul femeilor, respectiv la andropauză, în cazul bărbaţilor, în momentul în care nivelurile de estrogen şi
testosteron scad. Urmând acelaşi principiu, libidoul femeilor evoluează pe întreaga durată a ciclului menstrual, atingând un „punct culminant“ în perioada ovulaţiei.
Totuşi, instalarea menopauzei, respectiv a andropauzei, în cazul bărbaţilor, şi reducerea capacităţilor fizice odată cu trecerea timpului nu înseamnă că activitatea sexuală în cuplu trebuie să înceteze. Dimpotrivă, partenerii ajung să aibă mai mult timp la dispoziţie pentru a se gândi la propria persoană şi la relaţia lor şi chiar acordă mai multă atenţie vieţii sexuale. De foarte multe ori, menopauza marchează un fel de renaştere a dorinţei pentru că, în cadrul cuplului, „priceperea“ şi experienţa acumulate de-a lungul timpului pot avea efecte benefice asupra relaţiei, creând un nou tip de intimitate, rezultată dintr-o istorie comună foarte bogată.

Sexualitatea în viaţa de cuplu

Potrivit statisticilor, în primii cinci ani de relaţie, partenerii au, în medie, 13 raporturi sexuale lunar. Aceasta este perioada caracterizată prin pasiune şi prin dorinţa arzătoare a partenerilor de a se descoperi unul pe celălalt. Această curiozitate se bazează pe seducţie şi pe credinţa că celălalt ne va putea îndeplini toate dorinţele şi aşteptările. Cu alte cuvinte, până la atingerea unui grad special de intimitate, partenerii trec printr-o fază pasională, care se manifestă în special pe plan sexual.
După cinci ani de relaţie, cuplul ajunge la stabilizarea numărului de raporturi sexuale – în această fază media este de nouă contacte intime lunar. Viaţa trăită în comun şi revenirea cu picioarele pe pământ după euforia începutului permite fiecărei persoane să îl cunoască şi să îl accepte pe celălalt aşa cum este. Complicitatea erotică se bazează însă pe legături mai puternice şi mai profunde, iar plăcerea poate deveni mai intensă în momentul în care se manifestă în sânul unui cuplu complet şi fericit.

Părinţi şi amanţi?

Se poate spune că punctul culminant al revenirii cu picioarele pe pământ în cazul partenerilor dintr-un cuplu este momentul venirii pe lume a unui copil. Fără îndoială, statutul de părinte nu trebuie să excludă existenţa pasiunii în cuplu. Totuşi, obstacolele care apar în general în calea acestui deziderat sunt transformările pe care femeia le suportă în timpul sarcinii, atât din punct de vedere fizic, cât şi psihologic. De aceea, comunicarea în cuplu este foarte importantă pentru stabilizarea situaţiei în ceea ce priveşte sexualitatea – trecerea timpului şi dialogul constant le permit partenerilor să depăşească acest hop.
În plus, rutina zilnică, incertitudinile, îngrijorările şi oboseala generate de venirea pe lume a unui copil pot apropia şi mai mult un cuplu, în ciuda faptului că pot „amorţi“ pasiunea sexuală. Fiecare dintre cei implicaţi trebuie să îşi dea seama că o familie nu se poate construi decât rezolvând problemele inerente şi trecând peste situaţiile dificile. Iar acest lucru se poate face doar ocrotind şi acordând atenţie vieţii sexuale a cuplului.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

9 COMENTARII