22 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăMagazinIncursiune în Regatul Fericirii

Incursiune în Regatul Fericirii

O călătorie în micuţul regat asiatic Bhutan înseamnă, totodată, o evadare într-o lume a fericii şi liniştii spirituale, o întoarcere spre începuturi.
 
Bhutan este o ţărişoară cu 700.000 de suflete, ascunsă între doi coloşi – China şi India, şi care milenii întregi a fost izolată de restul lumii. La sfârşitul anilor ‘70, penultimul său rege a fost primul care a folosit sintagma de „Fericire internă brută“. Această naţiune ciudată este o monarhie constituţională oarecum la începuturi: un sistem matriarhal, unde poligamia şi poliandria sunt legale, numărul autoturismelor este foarte mic, există un singur post de televiziune din 1999, telefonia mobilă a ajuns prin 2003, iar sportul naţional este tirul cu arcul. Societatea civilă apără valorile budismului, dar şi ale unei arhitecturi urbanistice foarte riguroase. Potrivit legii, 60 la sută din suprafaţa ţării trebuie să rămână acoperită de păduri, iar lupta împotriva corupţiei este foarte riguroasă. Aproape toţi locuitorii poartă costumul tradiţional şi vorbesc o limbă foarte asemănătoare cu tibetana. Prosperitatea micului regat a început parcă din întâmplare. În 1974, în ziua încoronării sale, un adolescent cu faţă de copil i-a invitat pe supuşii săi să respingă orice convenţie valabilă în restul lumii. Având în vedere că guvernase Regatul Bhutan încă de la moartea tatălui său, din 1972, Jigme Singye Wangchuck a devenit la doar 18 ani cel mai tânăr monarh din lume. În urmă cu patru ani, regele a decis să se retragă, nu înainte de a renunţa la puterile de monarh absolut (fiul său, care i-a urmat la tron, este un monarh constituţional) şi a introdus democraţia. Astăzi, fostul rege trăieşte singur într-o căsuţă din lemn de pin, nu se întâlneşte cu aproape nimeni, nu călătoreşte şi îşi petrece timpul citind pe un iPad unele noutăţi editoriale americane; nu acceptă să vorbească despre el, iar Lungtaen Gyatso, un călugăr de rang înalt care în trecut a lucrat cu el, bănuieşte că acesta s-a dedicat mai ales meditaţiei religioase.

Fericirea internă brută

 „Voi fi fericit dacă bhutanezii vor fi fericiţi. Nu cred că îmi doresc ceva mai mult de atât“, declara în ziua încoronării Jigme Singye Wangchuck. Nimeni nu i-a acordat prea multă importanţă. De altfel, au trecut cam 35 de ani până când cineva a observat. Întrebat în urmă cu câţiva ani de ce produsul intern brut al Buthanului a crescut mai puţin decât PIB-ul Chinei, regele a răspuns: „Fericirea internă brută este mult mai importantă decât produsul intern brut“. De altfel, în Bhutan, bunăstarea naţiunii se măsoară cu indici ai fericirii interne brute, care diferă de indicele dezvoltării umane al ONU. În locul unui iluzoriu indice unic, în micul regat asiatic se ţine cont de nouă indici: starea psihologică, sănătatea, instruirea, modul de utilizare a timpului, diversitatea culturală, administraţia, vitalitatea vieţii democratice, diversitatea ecologică şi modul de viaţă. Din doi în doi ani, 12 la sută din populaţie completează un chestionar de 70 de pagini şi întrebări şi teste de tot felul despre sursele de stres, orele de somn pierdute în ultima lună, de câte ori au apelat la medic, la astrolog, cantitatea de alcool consumată, calitatea aerului etc.

Preţul armoniei

Potrivit noii constituţii, regii nu au drept de vot, iar la 60 de ani trebuie să iasă la pensie. În plus, nici măcar un monarh nu are voie să taie un pom fără autorizaţie, pentru că pădurile trebuie să acopere cel puţin 60 la sută din suprafaţa ţării. De asemenea, potrivit legii, sunt interzise vânătoarea, pescuitul, vânzarea de pungi de plastic sau de tutun, iar persoanele care fac trafic cu obiecte de artă din temple riscă să fie condamnate la închisoare pe viaţă. De asemenea, cetăţenii nu au voie să ucidă tigrii şi elefanţii care le devastează recoltele, ei urmând să fie compensaţi de guvern. Serviciile medicale sunt gratuite, la fel ca şi şcoala, iar numărul cazurilor de SIDA sau al sinuciderilor şi crimelor este printre cel mai mic din lume. Însă, toată această armonie are un preţ, mai ales pentru un regat închis între India şi China, adică două dintre cele mai populate state ale lumii, care au cunoscut o creştere economică vertiginoasă şi care sunt potenţiale rivale. În 2009,  guvernul de la New Delhi a finanţat aproape 37 la sută dintre cheltuielile publice din Thimphu şi este suficient să nu mai furnizeze sare sau gaz, pentru ca regatul pur şi simplu să paralizeze. În schimb, India are voie să îşi plaseze propriii soldaţi la graniţa de nord a regatului, de-a lungul periculoasei şi nedefinitei frontiere a Tibetului.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS